Tag

copii super

Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă

Andra Raisa Dinu este o fetiță delicată de doar 9 ani. În ciuda vârstei sale, a cucerit deja scenele internaționale ale lumii cu talentul său. Cântă de când se știe și o face cu multă dăruire. Studiază pianul, face cursuri de canto, ia premii peste premii la concursurile muzicale din țară și din afara ei și, de curând, și-a făcut debutul și în lumea modelingului. Andra Raisa Dinu iubește să se afle pe scenă, iar acest lucru se simte la fiecare apariție publică. Despre toate pasiunile și reușitele sale am invitat-o chiar pe ea să ne povestească în interviul acordat pentru presscafe.ro

Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă Andra Raisa Dinu foto

Presscafe: La ce școală înveți și în ce clasă ești?

Andra Raisa Dinu: Sunt elevă în clasa a IV-a la doamna învăţătoare Alexandra Vidu la Liceul Teoretic Jean Monnet din Bucureşti. Tot în clasa a IV-a sunt şi la Şcoala de Arte nr. 4, la clasa de pian.

Presscafe: De la ce vârstă ai descoperit pasiunea ta pentru muzică? Dar talentul de a cânta, cine şi când ţi l-a descoperit?

Andra Raisa Dinu: De la vârsta de 3 ani, mama m-a înscris la cursurile de dans modern la Palatul Copiilor unde am făcut parte din trupa ”Dinamic”. Acolo mi-am dat seama că iubesc muzica pentru că fredonam mereu cântecele de la dansuri, aşa că la vârsta de 3 ani şi jumătate m-a dus mama la o audiţie să vadă dacă am ureche muzicală. Atunci i s-a spus că m-am născut cu „har de la Dumnezeu”. Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă Andra Raisa canta

Presscafe: Cu cine faci cursuri de canto? Câtă muncă presupune pregătirea apariţiilor pe scenă?

Andra Raisa Dinu: Am o relaţie specială cu Ozana Barabancea, doamna mea de suflet pe care o iubesc, o ascult pentru că ştiu că şi ea mă iubeşte şi îşi doreşte să fiu fericită. Ea este modelul meu în muzică şi vreau să fie mereu mândră de mine. În funcţie de importanța evenimentului, pregătirea muzicală este diferită. De asemenea, lucrez cu Lucian Darie care mă ajută ca vocea mea să sune bine la radiourile din Italia. Studioul său „SUNĂ BINE” este o rampă de lansare.

Presscafe: Care a fost prima ta apariţie pe o scenă profesionistă?

Andra Raisa Dinu: În România, prima apariţie pe o scenă profesionistă, a fost la Festivalul Mamaia Copiilor la 6 ani, dar prima apariţie pe scenă a fost la vârsta de 4 ani în festivaluri de muzică.

Presscafe: Ce simţi când te afli în faţa publicului şi eşti privită?

Andra Raisa Dinu: Mă simt specială şi fericită. Iubesc să dăruiesc o parte din inima mea. Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă Andra Raisa pe scena

Presscafe: S-a întâmplat să ai vreodată emoţii atât de mari, încât să-ţi fie teamă că nu te vei descurca pe scenă? Dacă da, povesteşte-mi acel moment!

Andra Raisa Dinu: Pe scenă mă descurc mai bine că în afara ei 🙂 S-a întâmplat, în decurs de 6 ani, de când particip la concursuri, să uit un vers, dar am improvizat şi nimeni nu a observat. Scena este o a doua casă pentru mine!

Presscafe: Ştiu că ai participat la numeroase competiţii muzicale, atât în ţară, cât şi în străinătate. Te rog să-mi dai câteva exemple, dintre cele care au fost cele mai importante pentru tine!

Andra Raisa Dinu: Cel mai important premiu al meu este Trofeul Sanremo Junior din Italia, Sanremo 2016 la categoria mea de vârstă, atunci când am fost acompaniată de vestita orchestră a festivalului Sanremo, locul al doilea în Macedonia la Festivalul de muzică Tra La La în anul 2016, Premiul World Association of Festival and Arts 2016 din Serbia în cadrul Festivalului de Muzică „Angel Voice”.

Presscafe: Crezi că sunt importante premiile? Cum reacţionezi când nu iei premiul pe care ţi l-ai fi dorit?

Andra Raisa Dinu: Eu cânt pentru că iubesc să cânt. Pentru mine participarea la un festival e un prilej de bucurie pentru că mă întâlnesc cu prietenii mei din întreaga ţară sau din lumea întreagă. Eu sunt propriul meu critic şi fiecare experiență mă ajută să fiu mai bună, să evoluez. Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă Andra Raisa Romania

Presscafe: Ce stil de muzică preferi şi ce stil abordezi tu?

Andra Raisa Dinu: Îmi place muzica pop, dar în funcţie de eveniment, cânt absolut orice gen muzical. Cânt chiar şi pricesne în biserică.

Presscafe: Ai cântăreţe sau cântăreţi preferaţi?

Andra Raisa Dinu: Da. Îmi plac: Ariana Grande, Celine Dion, Whitney Houston, Andra, Loredana Groza.

Presscafe: În afară de muzică, ce alte pasiuni mai ai?

Andra Raisa Dinu: Dansul este a doua mea dragoste, matematica şi să mă plimb cu patinele cu rotile şi cu hoverboard-ul.

Presscafe: Știu că participi și la prezentări de modă. Cum s-a întâmplat să faci și acest lucru?

Andra Raisa Dinu: În urma absolvirii cursurilor de la şcoala de modelling ”KIDS MODEL ACADEMY” by Cătălin Botezatu, din acest an. Am participat la prezentări de modă pentru mai mulţi designeri: Stephen Pelger, Ambra Design, Clara Rotescu, Aioffe… cea mai frumoasă scenă fiind cea de la ”Kids Fashion Week”.

Presscafe: Ai vreun creator de modă preferat, dintre cei pentru care ai defilat?

Andra Raisa Dinu: Îmi place stilul army al lui Stephan Pelger, dar în concursuri port cu drag creaţiile Ambra Design by Cristina Iacomi. La Sanremo, am purtat cea mai frumoasă rochie din lume creată pentru mine de către Andreea Tocan- Sipet de Sidef.

Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă Andra Raisa Ambra Design

Presscafe: Când te simţi mai bine pe scenă: atunci când interpretezi sau când prezinţi ţinute?

Andra Raisa Dinu: Îmi plac ambele ipostaze şi cred că ar fi o provocare să cânt şi să prezint ţinute în acelaşi timp.

Presscafe: Cine te sprijină în activităţile tale artistice?

Andra Raisa Dinu: Mama.

Presscafe: Ce îţi place să faci în timpul liber şi cu cine îl petreci?

Andra Raisa Dinu: Îmi place să fac slime, să mă plimb cu trotineta, rolele sau hoverboard-ul în parc cu prietenii. Andra Raisa Dinu, născută să fie stea pe scenă Andra Raisa cu hoverboard ul

17 august 2017 1 comment

Copii super

Andrei Ciobanu, micul mare dansator

written by Nouria Nouri

Andrei Ciobanu are 12 ani și este în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială „Zaharia Stancu” din Roșiorii de Vede. De cum îl vezi, n-ai cum să nu-i observi frumusețea și eleganța. Acestea sunt native, evident, dar grația mișcărilor sale, felul în care pășește pe scenă și ținuta impecabilă sunt dobândite în urma antrenamentelor sale zilnice ca dansator sportiv. Despre marea lui pasiune pentru dans, despre premiile pe care le-a câștigat la competițiile la care a participat în toată țara, dar și despre ce se află în spatele performanțelor sale, l-am invitat chiar pe Andrei Ciobanu să ne povestească. Andrei Ciobanu, micul mare dansator Andrei

Presscafe: De la ce vârstă eşti pasionat de dans?

Andrei Ciobanu: Practic dans sportiv de la vârsta de 8 ani. Îmi place acest sport deoarece este diferit de celelalte sporturi.

Presscafe: Când ai început să faci cursuri de dans în mod organizat?

Andrei Ciobanu: De aproximativ doi ani am început să practic dansul în mod organizat, mai întâi în cadrul unui club din orașul nostru, apoi ajungând să fac performanță la clubul Suprem Dance din Râmnicu Vâlcea, sub îndrumarea domnului antrenor Bogdan Stîrcu.

Presscafe: De ce te-ai îndreptat spre dans sportiv?

Andrei Ciobanu: M-am îndreptat spre dans sportiv deoarece am știut de la început că acest sport mi se potriveşte, de mic fiind pasionat.

Presscafe: Ai un stil de dans preferat?

Andrei Ciobanu: Sunt opt stiluri de dans pe care le dansez în acest moment: vals lent, vals vienez, quick step,tango care fac parte din categoria Standard, și samba, chacha, rumba și jive care fac parte din categoria Latino. Eu prefer dansurile Latino deoarece îmi plac dansurile dinamice. Andrei Ciobanu, micul mare dansator Andrei dansand

Presscafe: Cât antrenament presupune performanţa?
Andrei Ciobanu: Ca în orice sport care cere performanță, antrenamentul fizic trebuie făcut în fiecare zi, iar programul orelor de dans este stabilit de domnul profesor.

Presscafe: Participi la concursuri?

Andrei Ciobanu: Da, particip la concursuri care se organizează în toată țara, cel mai recent fiind cel de la Sebeș unde, împreună cu partenera mea, am obținut locul întâi din 34 de perechi participante.

Presscafe: Cum o cheamă pe partenera ta de dans și cum e să lucrezi în echipă?

Andrei Ciobanu: Partenera mea se numește Daria Vocheci și formăm pereche de aproximativ un an. Sportul practicat în echipă presupune înțelegere, acceptare și faptul că te poţi baza și pe celălalt.

Presscafe: Dacă nu vă iese un dans aşa cum ar trebui, cum rezolvaţi situaţia?

Andrei Ciobanu: Cerând sfatul domnului antrenor și exersând de mai multe ori acea figură. Andrei Ciobanu, micul mare dansator Andrei si Daria

Presscafe: Au existat vreodată şi situaţii neplăcute (să ai un accident, să nu te simţi bine, să fii bolnav) şi totuşi să fii obligat să performezi pe scenă?

Andrei Ciobanu: Da, s-a întâmplat în cadrul unui concurs de la Brașov să îmi fie rău și totuși am dansat și am reușit să urcăm pe podium, ocupând locul al treilea.

Presscafe: Ai vreun model din domeniul dansului sportiv?

Andrei Ciobanu: Am mai multe perechi pe care le admir, dar consider că fiecare trebuie să fie original și să își urmeze propriul drum al performanței.

Presscafe: Ce părere au colegii tăi despre pasiunea şi performanţele tale?

Andrei Ciobanu: Colegii au păreri diferite. Unii mă felicită și mă susțin, alții sunt indiferenți sau, poate, invidioși.

Presscafe: Ce alte preocupări mai ai în afara dansului sportiv? La ce fel de evenimente artistice mai participi?

Andrei Ciobanu: Pe lângă Dansul Sportiv, îmi place și modeling-ul. Am participat la primul concurs de frumusețe și talent organizat în România, unde am câștigat premiul pentru cel mai frumos băiat la categoria mea de vârstă, dar și la concursuri din Bulgaria și Turcia, unde am obținut premiul cel mare „Super Grand Prix”.

Presscafe: Cine îţi încurajează traseul artistic şi te sprijină în ceea ce faci?

Andrei Ciobanu: Mă bucur de sprijinul familiei: părinții, sora mea și bunicii.

Presscafe: Ce îţi place să faci în timpul liber şi cu cine ţi-l petreci?

Andrei Ciobanu: În timpul liber îmi place să fac poze, fiind pasionat de fotografie, îmi place să mă joc cu câinele meu, Bebetto, dar și cu prietenii. Tot în timpul liber, fac clipuri pe care le postez pe canalul meu de YouTube , Andrei05 . De asemenea, vă invit să descoperiți contul meu de pe Musical.ly, @ciobanuandrei, dar și pe cel de Instagram.

Andrei Ciobanu, micul mare dansator Andrei Ciobanu model

9 august 2017 1 comment

Copii super

Theodor Andrei este o voce a României

written by Nouria Nouri

Theodor Andrei este o VOCE. La cei 12 ani ai săi, este suficient să înceapă să cânte ca publicul să rămână fascinat. S-a întâmplat acest lucru de multe ori, iar lui Theodor, această magie care se înfiripă între el și spectatori îi dă forță să meargă mai departe pe drumul său. A câștigat multe premii, muncește mult ca să-și împlinească visul, dar pentru el muzica este o pasiune și nu simte efortul. Theodor Andrei este menit să fie pe scenă. Am înțeles acest lucru printre rândurile interviului pe care l-a oferit pentru presscafe.ro, dar mai ales atunci când l-am ascultat cântând. Aveți ocazia s-o faceți și voi și să vă bucurați de această voce a României care are doar 12 ani.

Theodor Andrei este o voce a României Theodor Andrei

Presscafe: Cum s-a născut la tine pasiunea pentru muzică? Ai în familie pe cineva cu talent muzical?

Theodor Andrei: La vârsta de 5 ani am început să merg cu părinţii la concerte: Ştefan Bănica Jr, Holograf, Direcţia 5 şi Pasărea Colibri. Am început să folosesc un pic şi calculatorul şi să mă las fascinat de Youtube. Bunica mea, în tinereţe, a cochetat cu muzica populară, fratele mamei mele cu muzica folk şi… un văr al mamei este Cezar Ouatu.

Presscafe: Când ai început să te ocupi și tu de muzică, serios? La ce vârstă?

Theodor Andrei: Am început să studiez pianul în particular de la vârsta de 7 ani. La vârsta de 10 ani am început, timid, să studiez canto.

Presscafe: Îţi mai aminteşti prima dată când ai urcat pe o scenă adevărată?

Theodor Andrei: S-a întâmplat în decembrie 2014 pe scena Teatrului de revista ”Constantin Tănase”, sala Savoy, la o preselecţie pentru emisiunea NEXT STAR.

Presscafe: Ce sentimente te încearcă atunci când vezi în faţa ta publicul?

Theodor Andrei: Mărturisesc, nu am niciodată emoţii în adevăratul sens al cuvântului. Îmi place mult însă să simt cum publicul trăieşte muzica pe care o interpretez şi îmi place să îl fac să se simtă bine.

Presscafe: Participi și la concursuri? Ai luat premii?

Theodor Andrei: Particip la nenumărate concursuri, nici nu mai ştiu numărul. Am început în anul 2015, în special în Bucureşti, apoi în 2016 în ţară, şi anul acesta în ţară, Bucureşti şi în afara ţării. Pe toate le consider importante pentru că, în general, pregătesc piese noi şi diferite şi din fiecare concurs am ceva de învăţat. Dintre marile trofee amintesc : Marele trofeu adolescent –Gala Star Melody 2017, Marele trofeu al Festivalului STAR DE 5 STELE 2016, Trofeul FESTIVALULUI BEST POP ROCK- Tg Neamţ 2017, câştigătorului ediţiei a patra DREAMSTAR JUNIOR CONTEST -TVH şi participarea în marea finală unde am luat locul 5 şi, nu în ultimul rând, participarea la primul sezon VOCEA ROMÂNIEI JUNIOR, unde am ajuns în Semifinală.

Presscafe: Dacă se întâmplă să nu primeşti premiul cel mare cum reacţionezi?

Theodor Andrei: Nu de fiecare dată am luat locul cel mare, contează mult nivelul festivalului, preselecţiile dure… concurenţii… dar de fiecare dată realizez că am avut de învăţat şi, în primul rând, că am acumulat experienţă şi că mi-am făcut prieteni noi. Îmi promit că voi fi mai bun… şi dacă am simţit o nedreptate încerc să trec peste. Theodor Andrei este o voce a României Theodor

Presscafe: Crezi că sunt importante competiţiile muzicale? De ce?

Theodor Andrei: Eu cred că da, pentru mine au contat în special pentru că am acumulat multă experienţă… mi-am făcut o imagine… am cunoscut o mulţime de colegi, am întâlnit diferite jurii şi am înţeles exigențe şi pretenţii.

Presscafe: Cea mai vizibilă, să spunem, competiție la care ai participat a fost ”Vocea României Junior”. Povestește-ne, pe scurt, ce înseamnă un asemenea show pentru un concurent, dincolo de ce vedem noi la televizor!

Theodor Andrei: Pentru mine a fost şi rămâne o experienţă unică, de neuitat. Preselecţiile au fost foarte dure…. iar etapele văzute pe sticlă au fost şi mai încărcate de adrenalină… e ceva ce nu se compară cu niciun festival. Pentru 4-5 minute de show se munceşte enorm… consumul nervos e maxim. De exemplu, la blind-uri: am sosit la studiouri la 8.30, dimineaţa, dar mie mi-a venit rândul să intru în concurs la 18.30, seara. Eram deja obosit şi un pic demoralizat de cei care ieşeau trişti ca nu s-a întors niciun scaun. A fost o tensiune de nedescris… E mult de povestit din fiecare etapă, dar una peste alta – A MERITAT FIECARE EMOŢIE.

Presscafe: Cum te-ai pregătit după fiecare probă din concurs peste care ai trecut cu bine? Era din ce în ce mai greu sau, dimpotrivă, părea mai simplu?

Theodor Andrei: Sunt etape bine puse la punct, în sensul că se fac repetiţii cu trainerii vocali ai antrenorilor şi apoi cu antrenorii. Se fac repetiţii cu band-ul, se fac probe de imagine şi de sunet. Totul pare foarte frumos şi nu pare greu pentru că suntem într-o echipă chiar dacă am fost concurenţi. Doar în ziua filmării etapei se simt emoţia aceea de nedescris şi adrenalina.

Presscafe: La concursul ”Vocea României Junior” ai ajuns în semifinală.

Theodor Andrei: Da, am depăşit etapa a doua (Battle) şi am intrat în etapa a treia, Semifinala. Deja eram prieten cu toţi concurenţii, ne înţelegeam super, formam o echipă (de altfel, am şi avut împreună un moment de musical în Semifinală). În ciuda unei probleme grave cu gâtul cu o zi înainte de semifinală, cu medicaţie şi repaus vocal de o zi, am reuşit să cânt foarte bine, zic eu.

Presscafe: Dacă ai putea, te-ai mai duce o dată să participi la această competiţie ? De ce? Ce a însemnat pentru tine acest concurs?

Theodor Andrei: În mod clar, nu mai pot participa încă o dată la Junior, dar cu siguranţă mi-ar plăcea să particip la adulţi, la ”Vocea României”. Microbul odată intrat în organism… nu se mai vindecă uşor. Este ceva greu de redat… mirosul… aerul… atmosfera din acel studio. E o adevărată magie. Theodor Andrei este o voce a României Theodor Andrei 2 e1501738683612

Presscafe: Cine te sprijină în parcursul tău muzical?

Theodor Andrei: Pot folosi un milion de cuvinte, dar unul este destul: mama. Ea a fost de la început alături de mine şi m-a susţinut în toate competițiile. De multe ori, numai ea avea emoţii în locul meu. Evident şi tatăl meu este alături de mine, iar bunica mea din partea mamei m-a susţinut şi m-a încurajat, fiind unul dintre „sponsorii” mei.

Presscafe: Ce alte preocupări mai ai în afară de cântat?

Theodor Andrei: Îmi place să merg la cursul de teatru organizat la şcoală, îmi place să joc badmington şi, nu în ultimul rând, sunt super fan kendama (level 8). Theodor Andrei este o voce a României Theodor Andrei kendama

Presscafe: Cum îţi petreci timpul liber şi cu cine?

Theodor Andrei: Nu mă pot lăuda că am prea mult timp liber, dar în rarele momente în care îl am, mă joc Minecraft cu doi dintre colegii mei de clasă: Teodora şi Alex.

3 august 2017 0 comment

Copii super

Mayra Narin, un talent fără granițe

written by Nouria Nouri

Mayra Narin este o fetiță de doar 5 ani și deja are în palmares o mulțime de colaborări importante cu firme internaționale de renume ale căror produse le-a promovat. Apare în reclame, în reviste, joacă în seriale de televiziune în Turcia și toate acestea le face cu profesionalism, în ciuda vârstei fragede. Toate aceste preocupări sunt firești pentru ea fiindcă Mayra este menită să fie în lumina reflectoarelor. La toamnă va merge la școală, dar nu va renunța la pasiunile ei, ba chiar are în plan și alte proiecte artistice despre care am invitat-o să ne povestească. Mayra Narin, un talent fără granițe Mayra Narin

Presscafe: Mayra, de unde vine numele tău? Este foarte frumos!

Mayra Narin: Mayra e un nume vechi irlandez şi înseamnă frumoasă, dar din alte căutări, acum, pe net, am aflat că în turcă semnificaţia numelui este Folds of Rivers. Ambele semnificaţii sunt frumoase. Numele mi l-a ales tata, dar şi mama se gândea la acelaşi nume. Au vrut ceva deosebit care să rezoneze cu numele de familie Narin – care înseamnă delicat, finuț. Au vrut să aibă și iniţiala M, la fel cu a fratelui meu, şi aşa… cred că numele m-a ales pe mine.

Presscafe: În câte limbi străine ştii să vorbeşti?

Mayra Narin: Ştiu deja trei: română, turcă şi engleză. De fapt, îmi plac limbile străine, mi se pare interesant să înţelegi mai multe limbi.

Presscafe: Ce preocupări ai în afara orelor de grădiniţă?

Mayra Narin: Anul trecut am făcut dansuri, voi continua şi anul acesta şi am avut câteva proiecte de modelling şi apariţii la tv. Îmi place să fac teatru, am mers la o oră pilot şi mi-a plăcut foarte mult deoarece totul a fost un joc frumos. Anul acesta mă voi înscrie şi la cursuri de teatru.

Presscafe: De la ce vârstă ai început să apari în lumea spectacolului? Care a fost primul eveniment important la care ai participat?

Mayra Narin: Anul trecut, la 4 ani, am avut prima apariţie în numărul din aprilie al revistei ”Bebegimle Elele” (”De mână cu bebeluşul meu”) din Turcia la rubrica Kids fashion.
Apoi, în august, am participat la un casting pentru reclama Koton, un casting cu text şi care implică şi atitudine. Am câştigat preselecţia la care au participat aproximativ patru mii de copii, după care am mers la selecţia finală la casa de producţie şi m-au selectat pe loc.
Pentru mine acesta a fost primul eveniment important la care am participat. Mayra Narin, un talent fără granițe FB IMG 1500583317249

Presscafe: Este evident că te-a făcut să fii remarcată de profesioniştii în domeniu chipul tău deosebit. Ce a urmat după reclama pentru Koton?

Mayra Narin: Reclama a apărut la scurt timp pe post şi cu acest prilej, pentru faptul că am aceeaşi culoare de păr cu a frumoasei actriţe Elcin Sangu, m-au remarcat fanii serialului ”Kiralik Ask” ( ”Preţul Dragostei” ) în care voi apărea puţin mai târziu. Asemănarea cu frumoasa Elcin Sangu a dus la următorul casting pentru rolul fetiţei din serial.
Deci după reclama Koton Kids Jeans a urmat apariţia în ”Kiralik Ask” care a fost un real succes şi a fost, de asemenea, un alt eveniment important pentru mine. De la apariţia în serial am foarte mulţi admiratori în media care mă numesc ”micuţa Elcin”. Mayra Narin, un talent fără granițe Mayra
În toamna lui 2016, am pozat pentru catalogul PeraPie, tutu pentru fetiţe şi mămici, un shooting care mi-a plăcut foarte mult pentru că fustiţele sunt minunate.
În februarie 2017 am participat la ”Little Miss& Mister World România” şi a fost o experienţă frumoasă. Acolo, am avut ocazia s-o întâlnesc pe creatoarea de modă Cristina Iacomi care mi-a oferit un premiu special: o şedinţă foto în superbele rochiţe ”Ambra Design”. Sper că am pozat frumos şi le mulţumesc celor două doamne deosebite, Cristina şi Daniela. Mayra Narin, un talent fără granițe Mayra la LMMWR
Anul acesta, în aprilie, am realizat reclama pentru Ak Bank, o reclamă făcută special pentru Ziua Copilului în Turcia, care se sărbătoreşte pe 23 aprilie. A fost o filmare super distractivă, mi-a plăcut foarte mult la filmări şi echipa m-a plăcut în aceeaşi măsură. Am şi un filmuleţ backstage pe pagina mea de Instagram, mayranarin.
Nu ştiu ce să zic… cred că am fost remarcată din cauza părului, chipului – asta mă face să fiu puţin altfel.

Presscafe: Ai emoţii la filmări? Când ţi s-a părut cel mai greu, la ce activitate dintre cele pe care le faci?

Mayra Narin: Da, am puţin emoţii. A fost puţin obositor, dar nu greu pentru că m-am şi distrat la filmări. Când am filmat reclama Koton, regizorul s-a jucat foarte mult cu mine, iar la filmările pentru serialul ”Kiralik Ask” a fost distractiv pentru că m-am jucat cu fetele din film. Mayra Narin, un talent fără granițe Mayra Narin foto

Presscafe: Cine te sprijină în aceste preocupări ale tale?

Mayra Narin: Părinţii mă sprijină în egală măsură, dar mami merge cu mine la filmări şi casting, tot mami îmi administrează şi pagina de Instagram.

Presscafe: Ce părere au colegii şi prietenii tăi despre faptul că eşti o mică vedetă?

Mayra Narin: Prietenele îmi spun: ”Aaa, Mayra te-am văzut la televizor!” Am refăcut reclamele împreună cu prietenele mele şi ne-am distrat foarte mult.

Presscafe: Dintre toate lucrurile pe care le faci, ce îţi place cel mai mult?

Mayra Narin: Îmi place să dansez, să cânt, să mă îmbrac frumos cu rochiţe și îmi place când mă văd la TV.

Presscafe: Cum îţi petreci timpul liber?

Mayra Narin: Cel mai mult îmi place să mă joc cu prietenii în parc, ”Rațele şi vânătorii”, ”De-a v-aţi ascunselea”. Îmi place să merg pe role, să mă caţăr, să mă plimb și să construiesc cu piese Lego. Mayra Narin, un talent fără granițe FB IMG 1500583276037

25 iulie 2017 0 comment

Copii super

Caterina Casaburi strălucește pe scenele lumii

written by Nouria Nouri

Caterina Casaburi este fetița cu origini italo-române care a înțeles de mică faptul că limbajul internațional comun în această lume este arta. Pe orice scenă se află, din țară sau din străinătate, Caterina se exprimă cel mai bine cântând și dansând. Publicul înțelege imediat ceea ce fetița de doar 10 ani vrea să transmită, pentru că talentul ei nu are nevoie de translator. Este născută într-o zi de 13 (martie), număr pe care îl consideră norocos și este elevă în clasa a-V-a la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti”, la clasa profesor Aurelia Mihai, unde studiază ca instrument principal flautul. Despre realizările sale artistice și drumul parcurs până la această vârstă pe tărâmul artei, am invitat-o chiar pe ea să ne povestească. Caterina Casaburi strălucește pe scenele lumii Canto 3

Presscafe: Ai terminat de curând ciclul primar la scoală. Ce rezultate ai avut la învăţătură?

Caterina Casaburi: Am terminat cei 4 ani de şcoală primară cu calificativul FB, inclusiv la instrument (flaut) şi teorie muzicală. Materiile care îmi plac foarte mult sunt: matematica, istoria, geografia şi religia.

Presscafe: Ce preocupări ai în afara orelor de şcoală?

Caterina Casaburi: În afara orelor de şcoală studiez intens flautul. De asemenea, studiez canto la Şcoala de canto Art Music cu profesor Mădălina Cârcota, balet la Dance-Theatre Ballet Studio cu Maestra Mamma, fac parte din corul de copii TNOB şi cânt în cor la Catedrala romano-catolică Sf.Iosif.

Presscafe: Ai preocupări artistice de tot felul. Hai să vorbim pe rând despre ele. De la ce vârstă a început să-ți placă să cânţi? Când ai început să iei lecţii de canto?

Caterina Casaburi: Am început să cânt la vârsta de 3 ani şi 6 luni la Liceul Musicale „O. Stillo” della Società Beethoven din Crotone, Italia, cu profesor Mariarosa Romano. La vârsta de 6 ani şi jumătate am venit în România şi am continuat să iau lecţii de canto. Primul meu profesor a fost Daniel Iordăchioae cu care am avut un raport deosebit şi căruia îi mulţumesc din suflet că a reuşit să mă facă să îndrăgesc şi să aprofundez tainele muzicii. Caterina Casaburi strălucește pe scenele lumii canto

Presscafe: Mai ţii minte când ai urcat prima dată pe o scenă adevărată? Câţi ani aveai şi la ce eveniment participai?

Caterina Casaburi: Da, când aveam 3 ani şi jumătate şi am participat la Concertul de Crăciun la Catedrala (Duomo) din Crotone. De asemenea, la 4 ani a fost şi primul meu spectacol de balet pe scena Teatrului „Apollo” din Crotone. În România am rămas cu o frumoasă amintire şi experienţă când, la 6 ani, am participat alături de profesorul meu Daniel Iordăchioae la o emisiune de 1 Iunie la Naţional Tv cu prima mea piesă „Finchè la barca và”.

Presscafe: În tot acest timp, de când ai început să faci canto, ai participat și la concursuri? Daca da, ce premii ai obţinut?

Caterina Casaburi: Am participat la foarte multe concursuri naţionale şi internaţionale unde am obţinut numeroase premii. Sunt foarte multe (peste 60 cred). Sunt trofee, premiul I, premiul II, premiul III, menţiuni. Am să vă trimit o poză să vedeţi… Ideea e că nu premiile sunt importante. Sunt mai importante experienţa, aplauzele publicului şi prieteniile care se leagă la astfel de evenimente.

Presscafe: Care este evenimentul la care eşti foarte mândră că ai participat?

Caterina Casaburi: De fapt, până acum sunt două evenimente la care am participat şi sunt mândră. Primul eveniment a fost în februarie 2016, când am participat la „Cantando Sanremo”, organizat de Carlo Cori– cântăreţ şi compozitor- Eurocasting, unde am fost cea mai mică participantă alături de multe vedete italiene şi internaţionale (Daniel Santacruz Ansamble, Oscar Pegna, Tiziana Rivale, Toni Turi, Manolo Gipsy etc.) A fost super… am primit Trofeul „Star Emergente”. Şi lucrul cel mai frumos care mi s-a întâmplat este că am cunoscut-o pe cea care cântă ”Finchè la barca và”, Orietta Berti. De asemenea, în august 2016 am participat la Festivalul Internacional da ”Cançao da Serra da Estrella” –Portugalia, organizat de Nuno Figueira, unde am obţinut locul I şi am cunoscut persoane minunate şi mi-am făcut multe prietene din diferite ţări. Caterina Casaburi strălucește pe scenele lumii Portugalia

Presscafe: În spatele acestor realizări se ascunde multă muncă. Câte ore de repetiţii presupune pasiunea ta?

Caterina Casaburi: Din nefericire, (Fericire) pentru mine, am trei pasiuni artistice (flaut, canto şi balet) care necesită toate forţă și mult timp de studiu. Încerc să le acord fiecăreia importanța şi timpul necesar.

Presscafe: Ai momente când oboseşti sau îţi vine să renunţi?

Caterina Casaburi: Am momente când obosesc şi aş vrea să mă joc şi eu mai mult ca ceilalţi copii, dar nu renunţ niciodată.

Presscafe: Ce stil de muzică îţi place?

Caterina Casaburi: Muzica pop, clasică şi instrumentală.

Presscafe: Ai o melodie preferată?

Caterina Casaburi: Am mai multe melodii care îmi plac, dar cel mai mult şi mai mult iubesc coloana sonoră din filmul „Piraţii din Caraibe”.

Presscafe: Ai un idol în materie de muzică?

Caterina Casaburi: Da, Adele, o mare artistă. Se spune că este cântăreaţa cu „o mie de voci”.

Presscafe: Aș vrea să vorbim puțin și despre balet. Vine, în rândul preferinţelor tale, după muzică sau înainte?

Caterina Casaburi: Baletul a fost pentru mine prima pasiune (dansam încă de când eram în burtă la mami), dar am ales muzica şi baletul a devenit un hobby.

Presscafe: Ai participat şi la concursuri de dans?

Caterina Casaburi: Da, am participat la „Stelele aurii” cu ”Mercedes” –”Taverna” –”Don Quijote”– dans de caracter şi am obţinut premiul al II-lea, cu baletul „A città e Pulecenella” unde am cântat şi dansat şi am obţinut locul I , ”Lebăda de cristal” unde am obţinut locul I etc.

Presscafe: Cine te încurajează şi te susţine în drumul tău artistic?

Caterina Casaburi: În pasiunile mele sunt încurajată şi susţinută de mama şi bunica mea (nonnina mia) şi de profesorii cu care lucrez şi îmi dau dragoste, încredere şi putere de muncă. Caterina Casaburi strălucește pe scenele lumii Teatrul Apollo

Presscafe: Crezi că vei face din cântat sau din balet o meserie sau îţi doreşti să devii altceva când vei fi mare?

Caterina Casaburi: Urmând un liceu vocaţional sigur voi urma o carieră artistică. Visul meu cel mai mare este de a deveni un artist complet.

Presscafe: Cu cine și cum îţi place să-ţi petreci timpul liber?

Caterina Casaburi: Îmi place să petrec timpul liber cu familia şi prietenii, să citesc, să mă uit la filmele mele preferate şi, ca oricărui copil, îmi place să mă joc pe tabletă şi telefon. Caterina Casaburi strălucește pe scenele lumii balet

21 iulie 2017 0 comment

Copii super

Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură

written by Nouria Nouri

Alexia Mirițescu are doar 12 ani și un CV absolut impresionant. Arta și literatura sunt ca o a doua natură pentru ea. Pasionată de pictură, desen, pian, literatură, teatru, Alexia creează așa cum respiră. Nu și-ar putea imagina viața fără pasiunile ei pentru care nu consideră că face vreun efort. Iar premiile numeroase pe care le-a câștigat la concursurile naționale si internaționale nu sunt decât recunoașterea firească a talentului său. Un copil deosebit, cu preocupări alese și rezultate pe măsură, Alexia Mirițescu ne introduce în universul ei și povestește cu drag despre tot ceea ce iubește să facă. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia Miritescu pict nd

Presscafe: Când și cum a apărut în viața ta pasiunea pentru pictură și desen?

Alexia Mirițescu: Din câte îmi amintesc, pasiunea pentru desen a apărut în jurul vârstei de 3 ani și jumătate. Desenam animale și pasări pe o tăbliță magnetică și o așteptam pe mama să vină de la serviciu și să fotografieze desenul ca să-l șterg și să fac altul. Am început să pictez cu acuarele după vârsta de 4 ani, iar în prima pictură am reprezentat niște fructe (mere, pere, banane și căpșuni).

Presscafe: La ce vârstă ai început să te ocupi serios de pictură, să faci cursuri și să participi la expoziții si concursuri?

Alexia Mirițescu: La 5 ani am început cursurile de desen și pictură cu profesor de specialitate, pentru a învăța tehnici folosind diverse instrumente, pentru a vedea lucrurile din perspective diferite. Am învățat să fac umbre, perspective și portrete și să fiu mai atentă la detalii.

La 7 ani am participat la prima expoziție, la Biblioteca Metropolitană, împreună cu alți copii talentați de la o școală de artă.

Presscafe: De unde te inspiri în creațiile tale?

Alexia Mirițescu: De cele mai multe ori prefer să-mi compun singură creațiile, inspirate din imaginația mea, capturând astfel pe hârtie imaginea stării mele din acel moment. Mă mai inspir și din diverse imagini din natură, obiecte, animale sau de pe internet, făcând, bineînțeles, schimbări în planul compoziției în funcție de inspirația momentului. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Desen 10

Presscafe: Se întâmplă să ai lucrări care să nu iasă cum ți-ai fi dorit? Ce faci în această situație?

Alexia Mirițescu: Da, bineînțeles! Când nu-mi place cum iese o lucrare, o abandonez pentru altă dată, când poate o să am inspirația s-o “repar”. Câteodată le refac, câteodată nu, sunt și acum unele lucrări rămase neterminate, deoarece mama nu mă lasă să le arunc, iar eu nu mai vreau să încerc să le “repar”.

Presscafe: Ce îți place cel mai mult să desenezi și să pictezi?

Alexia Mirițescu: Îmi place foarte mult grafica, am multă răbdare să desenez detaliile respective. Desenez mandale, deoarece mă ajută să mă relaxez, îmi dau o anumită energie în timp ce lucrez la ele. De asemenea, îmi place să desenez portrete, animale și personajele preferate. Pictez pe teme suprarealiste, personaje preferate (ex: Harry Potter), animale fantastice, peisaje și portrete. Dar totodată aleg pictura și pe alte materiale, de la hârtie și pânză până la sticlă, ceramică, lut, textil și lemn. Pe sticlă am pictat icoane, îngerași și brăduți de Crăciun. De asemenea, am desenat și pictat un perete acasă, dar bineînțeles cu acordul mamei.

Presscafe: La ce expoziții importante ai participat și la ce concursuri? Ce premii ai obținut?

Alexia Mirițescu: Cele mai importante concursuri de artă la care am participat sunt: Concursul național de artă Carmen Sylva, la care am obținut Locul III la secțiunea Pictură . Am participat cu 5 lucrări, iar lucrarea “Băiatul cu Ochelari” a fost expusă o lună la Muzeul Pelișor. Concursul internațional de artă Picasso Art Contest, la care am obținut mai multe premii Star Artist și Golden Artist. Concursul național „Mesajul meu antidrog” organizat de Agenția Națională Antidrog, la care am obținut Locul I la secțiunea arte vizuale. Festivalul de folclor Prietenii Europei am obținut Locul I cu lucrarea “Dansul florilor de mai”, lucrarea fiind expusă la Arcub. Am fost finalistă la concursul național „Europa – Casa noastră” , lucrarea fiind expusă la Reprezentanța Comisiei Europene din Bucuresti și în pasajul de la Piața Universității. Concursul Internațional „Formidabilii” la care am obținut Premiul I.

Un vis al meu ar fi să organizez o expoziție individuală cu cele mai bune lucrări, unde invitații să aibă parte și de un recital la pian. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia lucrari premiate

Presscafe: Dragostea pentru pian cum ai descoperit-o și la ce vârstă?

Alexia Mirițescu: De când eram mică am ascultat muzică clasică: Mozart, Bach, Beethoven și Chopin, iar când am descoperit pe la 3 ani pianina veche a bunicii, am început să mă joc cu degețelele pe clapele prea grele și mari pentru mine, pe atunci.

Pasiunea pentru pian a apărut după vârsta de 7 ani, când l-am cunoscut pe actualul meu profesor de pian care m-a ajutat să realizez acestă conexiune minunată dintre mine și pian.

Presscafe: De câți ani faci cursuri de pian?

Alexia Mirițescu: În jurul vârstei de 6 ani am început să iau lecții de pian cu profesor, dar nu a fost o experiență prea plăcută, așa că de abia după vârsta de 7 ani am descoperit frumusețea lecțiilor de pian. Am învățat atât piese clasice, cât și moderne, din repertoriul cântăreților români și străini. Am luat lecții și de canto 2 ani, participând la audiții în care am interpretat piese la pian și voce, cum ar fi „Somene like you – Adele”. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia la pian

Presscafe: Ai participat și la astfel de concursuri. Ce premii ai obținut și unde?

Alexia Mirițescu: Am început să particip la concursuri de pian de abia la sfârșitul clasei a IV a. Credeam că o să am emoții mari și nu o să reușesc să cânt bine, dar nu a fost așa. Când sunt pe scenă la pian, intru într-o stare de armonie și odată ce încep să cânt, simt vibrațiile muzicii și nu mai contează nimic în jurul meu.

Premiile obținute la concursurile de pian sunt: Premiul de Excelență la concursul național de pian “Prietenii Muzicii” – Fundația Pro Piano, Premiul I pentru Excelență la concursul de pian „Culoarea sunetului” – Ferentari Jazz Fest, Premiul II la concursul național de pian „Cei mai mici pianiști” – Lira Humanitas, Premiul I la concursul național de interpretare pentru pian solo “Magic Piano”, Diplomă de Merit la Festivalul „Prietenii Muzicii” – Pro Piano

Presscafe: Teatrul este o altă pasiune a ta. Ce simți când urci pe scenă și devii un personaj? Ai emoții înainte? Ai așteptări din partea publicului sau te temi de reacția sau lipsa lui de reacție?

Alexia Mirițescu: Am început cursurile de teatru de la 5 ani. Mai întâi la Teatrul Național, unde împreună cu Magicianul Poveştilor, actorul Marian Râlea, copiii deveneau eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor românești. Am continuat la diverse trupe de teatru, la 8 ani obținând împreună cu trupa Habarnam, premiul de expresivitate scenică, la concursul Allegria.

În clasele a III a, a IV a și a Va am urmat cursuri de teatru în engleză unde am putut să-mi aleg personajul și să exersez dicția și vorbirea în limba engleză.

În general, când urc pe scenă nu am emoții, dar depinde ce personaj interpretez. Dacă este un personaj îndrăgit, intru repede în pielea lui și uit cu totul de public sau juriu. Atunci, când parcă joc singură, neprivită, transmit un entuziasm care se izbește de public și se transformă apoi în aplauze.

În clasa a II a am urmat cursurile unei școli de televiziune, unde am învățat tehnici de filmare, vorbitul în public, realizând la final doua filme de scurt metraj, care au fost difuzate la cinematografele Multiplex Mall și Elvira Popescu.

Experiența obținută atât în teatru, cât și în televiziune m-a ajutat la câștigarea unor castinguri pentru realizarea unor reclame (“Thanksgiving day – Back in time” pentru MACY’S S.U.A și “Fii activ la orice vârstă” pentru ANOFM ) și la apariția în videoclipul “Creioane Colorate” a lui Feli Donose.

Presscafe: Ce alte preocupări mai ai în afara școlii?

Alexia Mirițescu: Într-adevăr, mai am și alte pasiuni în afara artei și muzicii. Pasiunea pentru scris a apărut din clasa a II a, când am început să scriu diverse povești despre lumi imaginare și creaturi magice. Mama citind poveștile, i s-au părut interesante și s-a gândit că e bine să fac niște cursuri de scriere creativă, pentru a-mi pune și mai bine imaginația pe hârtie. Așa am reușit să public împreună cu alți copii, primele mele povești . Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia povesti

Doamna învățătoare a avut încredere în talentul meu, așa că la serbările școlare din clasele a III a și a IV a am scris scenariile pentru scenete și le-am pus în scenă împreună cu o parte dintre colegii mei.

În clasa a IV a am câștigat premiul II la concursul național de Scriere Creativă Comper, iar în clasa a Va am obținut Premiul Special I la Concursul de creație pe audiție muzicală „Muzica: artă, știință, emoție” și mențiune la Concursul național „Mesajul meu antidrog”.

În clasa a Va am scris în revista școlii “Gânduri”, care a obținut premiul I pe sector și premiul III pe București, la concursul Revistelor Școlare. Mama intenționează să publice eseurile mele într-o carte, care să conțină ilustrații dintre desenele și picturile mele , iar asta m-ar bucura foarte mult. Acum lucrez împreună cu prietenele mele la un film despre magie, la care am scris scenariu și speram să-l finalizam în această vacanță.

Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia dans Altă pasiune este dansul, pe care nu îl urmez pentru performanță, ci pentru relaxare. Am început la 6 ani cu dansuri de societate și am continuat cu dans sportiv. În clasa a IV a am câștigat cu echipa locul 3 la concursul de dans sportiv Cupa Dance Fever.

Pasiunea pentru citit a apărut când am descoperit seria de cărți Harry Potter. Pentru mine, Hermione Granger este un model de urmat în activitatea școlară. Am participat și particip și la alte activități extra școlare, diverse cursuri și ateliere la care mă duc din plăcere, pentru a avea experiențe în multe domenii: cursuri de dezvoltare personală și emoțională, cunoaștere integrată, engleză, yoga, arhitectură, fotografie, înot, șah și mai nou cursuri de chitară. La grădiniță am urmat cursuri de balet și karate. La karate, în clasa a Ia am obținut locul I la concursul Cupa Iepurașului.

Dragostea pentru artă, muzică și sport mă ajută atât în dezvoltarea mea personală cât și la școală, reușind să iau în clasa a V-a premiul I cu media 10.

Presscafe: Cine te sprijină în toate aceste activități?

Alexia Mirițescu: Am norocul să fiu sprijinită de familia mea, în special de mama, dar și de către profesorii de la cursuri extrașcolare și de cei de la școală. Susținerea și încurajarea lor în tot ce fac înseamnă foarte mult pentru mine și le mulțumesc din suflet pe această cale. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia si parintii

Presscafe: Nu pot să nu te întreb: printre atâtea activități care necesită muncă, efort, timp, tu mai ai timp să te joci?

Alexia Mirițescu: Da, bineînțeles că am timp. Când faci ceva cu plăcere, nu ți se pare un efort, ci o relaxare, un joc.

De multe ori pauzele dintre lecțiile pentru școală le petrec la pian sau chitară, confecționez ceva din lut sau desenez.

Am un cățeluș foarte drăguț, pe nume Petty, cu care mă joc zilnic. Avem jocurile noastre preferate cu mingea și mânușa. Lui Petty îI place să stea lângă mine când cânt la pian.

Când am timp, după școală sau în week-end-uri, mă vad cu prietenele cu care stau de vorbă despre pasiunile noastre comune, despre personajele preferate din cărți sau filme, mergem cu trotineta, bicicleta sau skateboard-ul, iar mai nou filmăm musically-uri prin locuri cu peisaje interesante. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia si Petty

Presscafe: Dintre toate pasiunile tale de care te simți mai apropiată? Să zicem că ai avea de ales doar una: la care n-ai renunța niciodată?

Alexia Mirițescu: Este foarte greu să aleg, deoarece desenul, pianul și scrierea/ literatura sunt cele mai îndrăgite pasiuni, dar pot să încerc: dacă imaginația și cuvintele nu mi le poate lua nimeni, ele fiind mereu acolo în capul și sufletul meu, pianul ar putea dispărea la un moment dat și atunci nu aș putea să mă mai exprim prin muzică. Aș zice că la pian nu aș renunța niciodată.

Dacă analizez din punct de vedere sufletesc, nu fizic, scrierea/ literatura este cea mai apropiată de mine, aducându-mi aminte de ce sunt în stare și având la bază filozofia, prietena mea pe viață. Alexia Mirițescu, copilul pentru care arta este a doua natură Alexia medalii si cupe

18 iulie 2017 0 comment

Copii super

Rebecca Stoica, fetița pasionată de cunoaștere

written by Nouria Nouri

Rebecca Stoica are doar cinci ani și opt luni. În toamnă, o să înceapă clasa pregătitoare. În ciuda vârstei însă, copila cu păr bălai are atât de multe preocupări, încât a fost greu să vorbim chiar despre toate. Pasionată de dans și de limbi străine încă de la o vârstă incredibil de mică, Rebecca a cochetat până acum cu domenii de activitate diverse, de la ju-jitsu și înot, până la teatru și balet. Despre cum poate să le facă pe toate, despre premiile obținute și cât de mult îi place ceea ce face, am invitat-o chiar pe ea să ne povestească. Rebecca Stoica, fetița pasionată de cunoaștere Rebecca Stoica

Presscafe: Ce preocupări ai în afara orelor de la grădiniță?

Rebecca Stoica: Merg la cursuri de limba engleză încă de când eram mică. Adică de la un an. De vreo doi ani fac cursuri la Helen Doron București. Această limbă mă ajută în foarte multe lucruri. În plus, o folosesc și în video-urile pe care le fac eu. Am unul în care prezint ce am realizat împreună cu mami și tati: un aragaz și o mașină de spălat din carton. Asta îi poate ajuta pe cei care ar vrea astfel de obiecte să își facă și ei.

https://www.youtube.com/watch?v=bHqXbOPKGBY

Îmi place foarte mult această limbă și abia aștept să vizitez Anglia ca să pot să vorbesc cu cei de acolo în limba lor. Mi-a promis mami că la primăvară o să mergem un weekend. Mie mi-ar fi plăcut să mergem în America. Să văd Statuia Libertății și să merg la un concert de-al lui Taylor Swift. Ador melodiile ei, dar și cum dansează. Coregrafiile sunt spectaculoase și abia aștept ziua când o să pot dansa și eu așa. Mai am mult de exersat, dar nu mă sperie munca. Dar părinții mi-au zis că e departe și că ne trebuie mulți bani. O să strângem și pentru asta.

Presscafe: Cu cine vorbești cel mai des în limba engleză?

Rebecca Stoica: Din familie, cu tati. El știe încă cel mai bine engleză. Dar s-a întâmplat să știu și eu câteva cuvinte pe care el nu le știa. Îmi place mult să vorbesc cu tati în engleză, dar mie îmi place și limba română. Fac video-uri și în română. Am învățat despre sinonime, antonime, omonime, diminutive și alte lucruri interesante și m-am gândit să le povestesc și altor copii despre ele. Așa că am realizat mai multe episoade cu lecții de gramatică. Iată unul: https://www.youtube.com/watch?v=ye60Syko_iQ

Presscafe: Știu că în afară de limba engleză mai ai și alte pasiuni. Despre ce este vorba?

Rebecca Stoica: Fac balet de la un an și nouă luni și dansuri de la doi ani și ceva. Când eram mică mă uitam la desenele cu Angelina Balerina și așa am început să-mi doresc și eu să fac balet și i-am rugat pe părinți să mă ducă. E greu, dar și foarte frumos. Dansul e mult mai ușor, dar îmi plac la fel de mult amândouă. Dansez oriunde, nu doar în sala de curs. Dansez și acasă și în magazine, chiar și pe stradă. Când văd pe stradă câte un om care cântă, mă duc lângă el și dansez. Și o dată a fost foarte frumos pentru că oamenii au început să vină și să-i dea bani domnului care cânta. Ei credeau că suntem o echipă. Cred că ne-am descurcat bine. Aceste două activități, dansurile și baletul, le practic la Centrul MiniMe al Fundației Nadia Comăneci, coregraf Viviana German Potlog.

Am făcut dansuri o vreme și la Instinct Dance, coregraf Lazăr Alice-Constantina, în acel an am fost campioană (împreună cu echipa) la dansul umbreluțelor (dans modern) și la folclor modern. Rebecca Stoica, fetița pasionată de cunoaștere Rebecca si doamna coregraf

Presscafe: La ce vârstă ai urcat prima dată pe scenă? Ai emoții când ești în fața publicului? Cum te simți?

Rebecca Stoica: Mă simt bine pe scenă. Îmi place să fiu acolo. Să văd cum lumea se uită la mine, iar la final mă aplaudă. La trei ani și ceva am urcat prima dată pe o scenă mare și cu mulți spectatori. Și de atunci am tot avut ocazia. Am avut și 500 de spectatori. Acum, la ultimul spectacol, am avut cele mai mari emoții pentru că înainte de acest eveniment am avut scarlatină și nu m-am dus la antrenamente o perioadă. Și aveam la balet un individual, adică ieșeam singură din culise și trebuia să execut niște pași dificili. Cu o săptămână înainte nu-i stăpâneam bine. La repetiție nu prea îmi ieșiseră și eram destul de dezamăgită. Dar am repetat. Tot timpul. În casă. Afară. Când mergeam cu mama să cumpere ceva. Dar tot eram speriată. Mă gândeam că o să pic. Mami mi-a spus că ea va fi mândră de mine oricum, că sunt deosebită pentru vârsta mea și că nu e obligatoriu să merg la spectacol. Dar îmi doream prea mult să fiu pe scenă. Înainte de acel moment, o fetiță chiar a căzut. Mi-a fost milă de ea. Dar mi-a plăcut că s-a ridicat și a continuat. Și toată lumea a aplaudat-o. Mi-am spus că pot să fac bine acei pași. Am intrat încrezătoare și am reușit. Am fost nu fericită, foarte fericită. E o amintire tare frumoasă.

Iar după spectacol, la grădi, colegii mei m-au felicitat. Am apărut și în ziar, în ”Evenimentul zilei”. Au scris tare frumos despre mine. Îmi place să dau interviuri. Mi-au luat și cei de la o televiziune. Îmi place că poate să mă vadă și buni care stă în Buzău și mamaie, tataie, verișoara mea din Târgoviște. Rebecca Stoica, fetița pasionată de cunoaștere Rebecca

Presscafe: Cum îți place să dansezi mai mult: singură sau în echipă?

Rebecca Stoica: Sigur că cel mai greu este să dansezi singură. Nu ai după cine să te iei. Ești tu și sala. Abia atunci vezi cu adevărat dacă învingi emoțiile și cât de bine dansezi. Dar e de departe cel mai frumos. E frumos și în echipă și sper să experimentez și în duet, cu un partener băiețel. Asta chiar îmi doresc mult.

Presscafe: Te înțelegi bine cu colegele tale de la dansuri? Ți-ai făcut vreo prietenă?

Rebecca Stoica: Diana e cea mai bună prietenă de la dansuri. Ieșim împreună fără să aibă legătură cu orele de dans. Mergem în parc. Și cu mămicile după noi, normal! Sunt prea mică să ies singură.

Presscafe: Faci toate aceste activități pentru că vrei tu sau pentru că te obligă cineva?

Rebecca Stoica: Singura activitate pe care nu mi-am ales-o eu este Ju-Jitsu. Nici nu știam ce este acum doi ani când mami m-a dus la această activitate. Ju-jitsu face parte din artele marțiale. Aici învăț să mă apăr și să am mai multă încredere în mine, dar și mai multă forță. Cea mai mândră am fost când am reușit să sparg cărămida cu piciorul gol. Am centura galbenă cu alb. Îmi iubesc foarte mult antrenorii: sensei Cătălina Ioniță și sensei Mihail Ioniță. Ei sunt campioni mondiali, adică cei mai buni din lume. Într-o zi voi fi și eu ca ei. Nu aș renunța niciodată la ju-jitsu. Rebecca Stoica, fetița pasionată de cunoaștere Rebecca la antrenament

Am făcut și cursuri de teatru, dar nu m-a mai dus mami că a spus că sunt foarte multe și că e obosită și crede ea că și eu sunt. Sper să mă mai ducă. Îmi e tare dor de orele de teatru. Am fost la multe cursuri. Doi ani am facut cursuri de dezvoltare personală. Și multe altele.

Mai practic înotul. Nu de foarte mult timp. Dar îmi place tare mult. Profesorul meu e Cezar Bădiță și el un campion. În doar câteva ședințe m-a învățat să sar fără ajutor, să înot distanțe mici fără colac sau aripioare. Și-mi doresc mult să merg la canto și la pian. Sper să mă asculte mami și să mă ducă. Dar sigur îmi cere să renunț la ceva și nu am la ce.

Presscafe: Ai participat la concursuri la vreuna dintre aceste discipline? Ai luat premii?

Rebecca Stoica: Da. Am participat la multe concursuri. Și nu numai cu dansul. La dans am două titluri de campioană națională – la dans modern și la folclor. Am luat de mai multe ori locul I la diverse concursuri de dans. Am vreo 10 trofee și 10-15 medalii și sute de diplome.

Dar două medalii la care mai țin tare mult sunt cele pe care le-am obținut după ce am alergat la Colour Run 5 km.

Și țin tare mult la centura mea galben cu alb de la ju-jitsu. Abia aștept să dau de galbenă.

Presscafe: Câți ani aveai când ai participat la The Colour Run? Părinții au alergat și ei? Au ținut pasul cu tine?

Rebecca Stoica: Am fost de două ori la The Colour Run. Prima dată aveam trei ani, a doua oară aveam patru. A fost și mami cu mine. Pentru că eram și sunt mică și mă puteam rătăci printre cei 10.000 de alergători. A doua oară aș fi vrut să câștig. Dar cu mami nu s-a putut. S-a oprit de trei ori să-și facă poze și pentru că obosise. (Aici intervine mama și explică: ”erau foarte mulți atleți. Unii profesioniști. Plus că erau oameni de toate vârstele. Au fost 10.000 de oameni. Eu, personal, m-am bucurat că am terminat cursa. Nu mai am deloc condiție fizică. Când o să mai crească, o să alerge fără mine și o să aibă șanse mai mari”).

Presscafe: Cate ore de antrenamente faci pe săptămână?

Rebecca Stoica: Două ore de dansuri, o oră și jumătate de balet, două ore de înot și două ore de ju-jitsu.

Presscafe: Cine te susține și te încurajează în toate aceste preocupări ale tale?

Rebecca Stoica: Părinții mei. Lui tati nu i-a prea plăcut că am ales dans și balet, dar el vrea să mă vadă fericită și, atunci când nu poate mami, mă duce la cursuri. Vine la spectacole mereu și de fiecare dată îmi oferă flori. De engleză și de înot s-a bucurat el tare mult. Mami vrea orice activitate îmi place mie, doar că se mai plânge câteodată că a obosit să tot meargă cu mine și acolo și acolo. Mi-a mai cerut să renunț la unele dintre ele, la care vreau eu. Dar nu am la ce. Și mai am canto, pian și teatru pe care aș vrea să le fac. Iar acum când am fost la mare am descoperit că îmi place să călăresc. Și mi-ar plăcea să fiu și model.

Presscafe: Ce îți place să faci în timpul liber?

Rebecca Stoica: Să mă joc. Încep cu asta pentru că toată lumea mă întreabă dacă mă și joc ca ceilalți copii. Da. Mă joc. Ador jucăriile. Îmi place să ies în parc. Să mă dau pe tobogan, în leagăn, tiroliană, țopăitoare și în tot ce se poate. Să mă plimb cu kart-ul. Ador să fac puzzle-uri.

Și cel mai mult, îmi place în timpul liber să stau cu mami și cu tati și să ne jucăm: ghicitori sau cuvinte care încep cu o anumită literă sau să zicem sinonime la cuvinte, sau să ne jucăm jocul Zurli (un joc similar cu ”Nu te supăra frate!”) sau să mă joc cu ei cu păpuși.

Îmi place mult că sunt copil! Rebecca Stoica, fetița pasionată de cunoaștere Rebecca 2

14 iulie 2017 0 comment

Copii super

Veronica Simona Tomescu, o fetiţă “altfel”

written by Nouria Nouri

Nu e deloc uşor să o defineşti pe VeraSimo (acesta este pseudonimul ei de artistă). Are 11 ani şi trece în clasa a şasea, dar probabil că aici se termină lucrurile obişnuite pe care le poţi spune despre ea. Încă de mică a fost “altfel”. A început să scrie şi să citească la vârsta de 3 ani, înainte de a începe să vorbească. Jocurile normale ale celorlalţi copii au reprezentat mereu, la fiecare vârstă în parte, activităţi greu de înţeles prin lipsa lor de logică şi de magie. Permanent a inventat câte ceva neobişnuit şi original: jocuri, poveşti, poezii, limbaj, reprezentări plastice. Un omuleţ care creează aşa cum respiră. Tot timpul.
La 5 ani a fost diagnosticată cu sindrom Asperger (o tulburare social-comportamentală din spectrul autist) iar mai târziu testarea coeficientului de inteligenţă a plasat-o în rândul primilor 2% oameni de pe glob. Dar toate acestea reprezintă doar nişte etichete sociale. VeraSimo este de fapt sursa unei lumi perfecte, în care binele este omniprezent iar răul nu este chiar atât de rău cum ne-am putea închipui noi.
O fetiţă, un artist care îşi trăieşte pasiunile cu intensitate maximă, iar despre toate acestea am invitat-o pe VeraSimo să ne vorbească din propria ei perspectivă.

Presscafe: Vera, vorbeşte-mi puţin despre tine. Cum eşti tu și cum te simți tu cel mai bine?

VeraSimo: Mă simt bine atunci când mă joc singură în retragere sau cu familia şi cu prietenii dragi. Nu prea îmi place în societate, dar mă simt enorm de bine când creez! Arta mă pasionează de mică. Ştiu că voi fi o Artistă şi vreau ca stilul meu să mai şi evolueze în timp. Nu îmi imaginez viaţa fără artă, orice poate fi pentru mine o ocazie să creez. De exemplu, o zi onomastică sau chiar o simplă vizită a musafirilor devine o petrecere cu tematică pentru care eu fac multe obiecte de decor şi daruri pentru toată lumea. Un alt exemplu, întotdeauna de Crăciun bradul îl împodobim doar cu creaţii “veronicheze”. Şi îmi place să pictez icoane. Sfinţii şi îngerii îmi sunt familiari, mă odihnesc şi îmi dau o stare bună.

Presscafe: Cum este la şcoală pentru tine?

VeraSimo: Deşi îmi place mai mult vacanţa, şcoala nu mă indispune. Chiar dacă de multe ori e haos şi gălăgie şi asta nu îmi face deloc plăcere, mă retrag în banca mea şi mă liniştesc. Anii trecuţi se mai întâmpla şi să plâng, dar am avut o învăţătoare bună care mă înţelegea. Acum e altfel, am altă vârstă, rezistența mea a crescut şi adaptarea la lucruri imprevizibile a evoluat de-a lungul timpului. În clasa a cincea am început un nou obicei: să merg în pauze la bibliotecă cu câteva colege. Acolo spun eu că este a doua mea casă. La materii am avut mereu nota 10 pe linie. M-am bucurat la notele mari şi aş fi fost puţin dezamăgită dacă luam note mici, dar tot nu contează pentru mine la fel cum contează pentru ceilalţi. Acest lucru vine din exterior şi mie mi se pare interiorul mai important. Este mai frumos sentimentul atunci când dăruieşti decât când primeşti.

Presscafe: Știu că începând de la 5 ani, în fiecare an, ai scris câte o carte și că ele pot fi găsite la Biblioteca Natională a României. Cărţile tale sunt un fel de “sertare” în care ţi-ai aşezat creaţiile la fiecare vârstă. Este adevărat?

VeraSimo: Da, într-adevăr, mami a pus creaţiile mele în cărţi, începând de la 5 ani. Când spun “creaţii” vorbesc atât despre desene, picturi şi colaje, cât şi despre poveşti, poezii sau chiar jocuri inventate. Cartea de la 5 ani am numit-o “Yeleldi” (aceasta fiind o maşinărie concepută de mine: copilul apăsa pe un buton roşu şi ieşea un fum care îi proteja şi vindeca pe ceilalţi). Cartea de la 6 ani s-a numit “Orchestra lui Dumnezeu” şi cea de la 7 ani “Plecarea supra-rândului” (pentru că atunci am început clasa întâi şi am învăţat despre supra-rând, rând şi sub-rând). De la 8 ani s-au schimbat lucrurile: înainte dădeam titlurile cărţilor după una din poveşti sau poezii, de atunci însă am început să-mi preţuiesc mai mult vârstele şi să le dau valori, semnificaţii. Cartea de la 8 ani am numit-o “8, vârsta infinitului” şi cea de la 9 ani “O 9 libertate a fulgilor de nea”, 9 fiind pentru mine “vârsta libertăţii”. Aşa am simţit. La 10 ani voiam să scriu “Adevăr de nota 10” , dar nu am mai avut timp. Totuşi, 10 a rămas “vârsta adevărului”. veronica simona tomescu, o fetiţă “altfel” Veronica Simona Tomescu, o fetiţă “altfel” Carti de VeraSimo

Presscafe: Am înţeles că lucrezi chiar acum la o nouă carte. Ne poţi dezvălui ceva despre ea? Sunt curioasă ce semnificaţie ai dat vârstei de 11 ani.

VeraSimo: 11 ani este vârsta unor noi începuturi, 1-1 fiind început-început. Cartea se numeşte “Viaţa şi aventurile de pe planeta Shato” şi este alcătuită din două părţi: partea întâi este inspirată din realitate, cum eu şi familia mea ne-am mutat într-un apartament nou pe care l-am numit “Castelul Shato”, dar este transformată în ficţiune, cu personaje noi şi cu acţiuni fantastice. Partea a doua conţine povestiri pentru copii care s-au întâmplat chiar pe această planetă. Personajele au nume haioase, precum Vrajin şi Neguța, Deundesunt şi Depestetot, Zarzavat şi Tăițica, Regina Brânza şi Regele Cașcaval, Lungă şi Scurtu, gândacii Hertzi etc. Este o carte total altfel decât celelalte, deoarece acelea erau doar ca nişte albume cu creaţii, pe când aceasta are prima parte alcătuită ca un roman şi a doua parte ca o culegere de poveşti pentru copii. Deci este mai aproape de cuvântul “carte”.

Presscafe: Spune-mi un pic şi despre felul în care pictezi. Consideri că ai deja un stil al tău, propriu?

VeraSimo: Eu nu pictez nici prea realist, dar nici prea abstract. De exemplu, atunci când pictez chipul cuiva, nu reuşesc să îl fac “ca o fotografie”. Dar nici nu-mi doresc acest lucru în mod special. Nu mă interesează să respect toate trăsăturile exacte, ci să îi pun în valoare sufletul şi partea “îngerească”, ascunsă. Dar nu sunt fană nici să aplic nişte culori fără logică pe o foaie de hârtie şi să zic “Gata! Am făcut o operă de artă”. Oricum, eu pun în portrete şi ceva din mine şi ceva din persoana respectivă. Consider că am un stil al meu, jumătate feminin-matur şi jumătate copilăresc, adecvat pentru vârsta de 11 ani. veronica simona tomescu, o fetiţă “altfel” Veronica Simona Tomescu, o fetiţă “altfel” VeraForPressCafe

10 iulie 2017 0 comment

Copii super

Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani

written by Nouria Nouri

Adnana Mihăilă este o fetiță cu preocupări artistice dintre cele mai diverse. La cei 10 ani pe care îi are, copila cu chip angelic se poate mândri deja cu experiența sa în lumea artelor, fie că vorbim de dans, muzică ori desen. Dansul i-a creionat o imagine despre ce înseamnă lucrul în echipă și bucuria de a fi pe scenă. Muzica îi este refugiu și pasiune, dar și cea care îi aduce multe premii și satisfacții. Iar talentul ei la desen o poartă și în lumea creației vestimentare. Despre toate aceste preocupări ale fetiței din clasa a IV-a de la Școala Gimnazială Federico Garcia Lorca va povesti chiar ea în interviul oferit pentru presscafe.ro

Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani 19621373 1779573708726523 591905317 n

Presscafe: Ai absolvit de curând clasa a III-a, așa că vreau să știu, pentru început, ce rezultate ai obținut la învățătură și care sunt materiile tale preferate.

Adnana Mihăilă: În clasa a III-a, numărul materiilor nu este atât de mare şi tocmai de aceea pot spune că îmi plac toate. Fiecare materie are farmecul ei. Finalul anului mi-a adus, ca şi în anii trecuți, diploma de absolvire cu rezultate deosebite.

Presscafe: Care sunt preocupările tale în afara orelor de școală?

Adnana Mihăilă: Am foarte multe: muzică, dans, pictură şi ador să citesc.

Presscafe: Câţi ani aveai când ţi-ai dat seama că îţi place să dansezi?

Adnana Mihăilă: Aveam 5 ani când am descoperit pasiunea mea pentru dans. Eram la grădiniţă şi îmi aduc aminte că aveam o doamnă profesor foarte frumoasă şi talentată.

Presscafe: Ai început să faci cursuri de dans sau te-ai perfecţionat dansând singură, acasă?

Adnana Mihăilă: Am început să fac dansuri ceva mai târziu, la 7 ani, însă după nici 4 luni, eram deja în trupa de performanţă a Academiei de dans.

Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani 19553508 1779552235395337 1221217893 n

Presscafe: Este greu să fii dansator? Pentru cei care privesc pare simplu. Câtă muncă necesită această pasiune?

Adnana Mihăilă: Nimic nu este greu când faci ceva cu pasiune şi dăruire. Ştiu că pare simplu… şi este atât timp cât dansezi de plăcere, însă performanța cere mult mai mult. Cu cât munceşti mai mult, cu atât ajungi mai repede acolo unde te visezi. Ai nevoie de foarte multe ore de antrenament, de condiţie fizică şi mobilitate.

Presscafe: Îţi mai aminteşti când ai apărut prima dată în faţa publicului, pe scenă? La ce eveniment?

Adnana Mihăilă: Îmi amintesc cu plăcere de primul meu eveniment public. S-a întâmplat în a doua lună de când m-am înscris la dansuri. Coregraful nostru organiza lunar spectacole în mall-urile din Bucureşti.

Presscafe: Ai participat la concursuri de dans?

Adnana Mihăilă: O… la foarte multe. Naţionale şi internaţionale. Pot să spun cu mândrie că nu am plecat de la niciun concurs fără premii. Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani 19576097 1779583235392237 895384925 n

Presscafe: Este greu să lucrezi în echipă?

Adnana Mihăilă: Da… din păcate. Am rămas cu un gust amar… tocmai acest lucru m-a făcut să iau hotărârea să renunţ. A fost o decizie foarte grea… am lăsat în urmă tot… şi am luat-o de la capăt din toate punctele de vedere: am schimbat şi stilul de dans (am trecut de la dans modern la breakdance) şi şcoala de dans.

Presscafe: Ce stil de dans preferi?

Adnana Mihăilă: Nu pot să spun că îmi place ceva anume. Aşa cum am spus, am făcut dans modern, acum fac breakdance şi mi-am propus să trec prin fiecare stil de dans. Dacă iubeşti dansul… îl iubeşti în toate formele lui.

Presscafe: Cum a apărut pasiunea pentru muzică?

Adnana Mihăilă: Cu muzica este altă poveste. Frumoasă, de această dată. Mami mi-a spus că atunci când aveam 1 an, s-a speriat foarte tare, crezând că sunt bâlbâită. De ce? Tot timpul nu făceam decât să spun „a…a..aaaa…a…”. Apoi a venit momentul când pe un program TV de muzică (la noi în casă televizorul stă numai pe programe de muzică!) era o piesă care suna exact aşa cum încercam eu să imit. Atunci s-a liniştit. Şi-a dat seama că eu cântam!!! Deci, încă de mică, mică, iubesc muzica.

Presscafe: Te pregăteşti cu cineva? Iei lecţii de canto?

Adnana Mihăilă: Am cel mai minunat profesor de canto. Îl iubesc foarte mult şi aş vrea să îi mulţumesc şi pe această cale pentru tot ceea ce face pentru mine. Numele lui este Robert Costin.

Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani 19512602 1779565468727347 2110894916 n

Presscafe: Participi la concursuri?

Adnana Mihăilă: Bineînţeles. Concursurile de muzică sunt o reală plăcere. Acolo fac ceea ce iubesc şi în acelaşi timp petrec timp cu prietenii mei care au aceeaşi pasiune: muzica.

Presscafe: Ce melodii ai în repertoriul tău? Care sunt preferatele tale?

Adnana Mihăilă: Încă de la început mi-am propus să cuprind cât mai multe stiluri. Cânt piese care au un ritm alert, cânt pop, încerc şi rock, cânt etno-pop, am piese de voce (piese lente), cânt piese din repertoriul internaţional şi piese ale artiştilor români. Iubesc toate genurile, însă pot spune că îmi plac piesele cu ritm alert, piesele pop-rock. Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani 19551030 1779601218723772 932817543 n

Presscafe: Printre atâtea preocupări extraşcolare, când mai ai timp să şi desenezi?

Adnana Mihăilă: Desenul este un mod de relaxare pentru mine. Desenez de câte ori văd ceva interesant, desenez când plec cu părinţii mei în vacanţe şi mergem mult cu maşina, desenez împreună cu fratele meu mai mare de câte ori avem ocazia (el are 21 de ani, este student, are un talent fantastic la desen şi sunt foarte mândră de el).

Presscafe: Am văzut că ai şi o linie de obiecte vestimentare pictate de tine. De unde a venit această idee?

Adnana Mihăilă: Da, mă mândresc cu creaţiile mele. Şi aici este o poveste… fratele meu mai mare şi-a cumpărat un tricou foarte frumos. Dezamăgirea mea a fost mare când, ieşind la plimbare în acea zi, am văzut mulţi băieţi cu tricouri ca cel al fratelui meu. Le-am spus părinţilor mei că mi-ar plăcea să fac ceva în privinţa asta… să aduc o schimbare. Atunci, părinţii mei mi-au spus să fac eu tricouri aşa cum vreau eu. Din acea zi m-am hotărât să fac tricouri hand-made, personalizate, unicat. Cu mesaje care să spună ceva despre cel care îl poartă. Fiecare om este unic, de ce să nu poarte un tricou unic? Un tricou personalizat… ceva… altfel? De la tricouri am trecut şi la alte ţesături, personalizez şi şepci, căciuli, pernuţe decorative, hanorace, chiar şi un sorţ de bucătărie am personalizat. Puteţi vedea creaţiile mele pe pagina de facebook Nu suntem perfecţi, suntem creativi.

Presscafe: Dintre toate preocupările tale artistice care îţi este cea mai apropiată de suflet?

Adnana Mihăilă: Fiecare preocupare îmi aduce multe bucurii, însă trebuie să recunosc, că atunci când sunt pe scenă, atunci când cânt, sunt cea mai fericită. Simt că m-am născut să fiu acolo sus, pe scenă.

Presscafe: Cine îţi sprijină toate aceste pasiuni?

Adnana Mihăilă: Eu sunt un copil norocos. În primul rând, părinţii şi fratele meu. Datorită lor sunt ceea ce sunt azi. Ştiu că fac eforturi mari să pot face eu ceea ce iubesc. Dar niciodată nu se plâng, nu spun niciodată nu. Mă bucur că am această ocazie să le mulţumesc public şi să le spun că îi iubesc enorm. Apoi sunt bunicii. Şi ei mă susţin foarte mult şi sunt mereu alături de mine. Aş vrea să le mulţumesc şi lor. Şi mai este o persoană foarte dragă mie, doamna învăţătoare, Marcela Stan. Îmi doresc să citească acest interviu şi să vadă cât de mult apreciez tot ceea ce face pentru mine. Mă susţine, mă încurajează, se mândreşte cu mine. Vă mulţumesc din suflet, doamnă! Adnana Mihăilă este artistă polivalentă la doar 10 ani 19578177 1779578792059348 407907361 n

29 iunie 2017 0 comment