Ieșită parcă dintr-o nuvelă de Mircea Eliade, unde parfumul Bucureștiului interbelic se amestecă meșteșugit cu niscaiva inserții exotice, cubaneze, Terasa El Grande Comandante este poate singurul loc din București unde dacă ai venit, nu mai vrei să pleci sau te întorci cât se poate de repede. Nu te simți client la El Grande Comandente, nici chiar când ți-e foarte sete și licorile perfect de reci ale casei se preling savuros pe buzele însetate ale celor care ajung aici; ci ești un actor pe o scenă superbă, dintr-o piesă shakesperiană, alta mereu în fiecare zi, în care fundalul sonor este asigurat de unii dintre cei mai cool artiști din București. Muzica la El Grande este remarcabilă pe cât este de diferită: sunt seri unduitoare cu Jazz Manouche, apoi lăutărească de cea veche lângă care adulmeci un grătar de berbecuț, și până la cei mai cool DJ- din oraș care care le fac să se ridice de pe scaune și să dănțuiască și pe cele mai pedante domnișoare. Versatila combinație de arome din bucătăria terasei ar face senzație și pentru vreun haiduc care tocmai a descălecat la han obosit după o zi de lupte grele, și pentru domnișorii cu sânge albastru și ceva rude cu blazon, și pentru vegani, și pentru cei mai pofticioși carnivori. Important este doar să te așezi frumos pe un scaun de pe terasă, pe orice scaun pentru că răcoare și frumos este în orice colț, să ceri la început o cafea, apoi ceva de băut și apoi să îți satifaci poftele culinare, de care or fi ele. Și totul se va întâmpla destul de rapid, ca un cou de foudre parizian, căci spre deosebire de alte terase, aici totul se face cu suflet dar și promptitudine și cu profesionalism. Așadar nu vă rămâne de făcut, – fie că vreți să vă relaxați în Cuba, fie că vreți să vă teleportați în Bucureștiul Zarazei și a lui Cristian Vasile, fie că vreți să vă simțiți ca pe o faleză din Ibiza – decât să dați un telefon la 0728 556 043 ca să va rezervați o seară de cinci stele la Marele Comandant care va însemna: The beginning of a beautiful friendship.
TEATRU
Lacrimi la premiera de gală a versiunii restaurate a ”Balanței” lui Lucian Pintilie la Sala Mare a TNB
Filmul „Balanța” (1992), prima producție românească restaurată în format digital 4K de către Fundația9 și BRD Groupe Societe Generale, a avut premiera de gală pe data de 4 februarie, la ora 20:00, la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti – Sala Mare, în prezența actorilor și apropiaților marelui regizor Lucian Pintilie.
Din păcate, mulți dintre cei care au făcut această capodoperă nu au ajuns la TNB, marele absent fiind regizorul Lucian Pintilie, care a decedat acum doi ani. Pe tot parcusul filmului toată sală a râs sau a plâns, dar finalul a fost memorabil, mulți izbucnind în lacrimi, pentru că pe scenă s-a adunat ce a mai rămas din echipa de atunci, actori, producție, regie.
Printre cei care au reușit să ajungă s-au aflat și actorii: Dorel Vișan, Gheorghe Visu, Magda Catone iar și din echipa tehnică și de producție: Erika Negrescu, Nelu Globnicu, Doina Torcatoru, Dan Paduraru, Ionel Groșan etc .
Accesul
la eveniment a
fost
deschis și publicului.
Regizată
de Lucian Pintilie, „Balanța” este o co-producție
româno-franceză și a avut premiera în 1992, la Festivalul de la
Cannes. Filmul prezintă povestea unei tinere profesoare și a unui
medic dintr-un spital local, care încearcă să facă față
ultimelor zile ale comunismului și luptă pentru normalitate într-o
Românie marcată de stereotipuri. Din distribuție fac parte Maia
Morgenstern, Razvan
Vasilescu,
Victor Rebengiuc, Marcel
Iureș
și
mulți alți actori români de renume.
Negativul
original al filmului a fost digitializat în laboratorul Hiventy, din
Franța, iar restaurarea în 4K a fost realizată în România de
studioul Avanpost,
cu sprijinul și consultanța directorului de imagine Florin
Mihăilescu, un apropiat al regizorului Lucian Pintilie. Procesul de
restaurare a durat peste 6 luni, a vizat îmbunătățirea imaginii
și a sunetului și transpunerea filmului în format digital
4K.
„Balanța”
va ajunge în cinematografele din România din 6 februarie, fiind
distribuit de Transilvania
Film.
Restaurarea
operei lui Lucian Pintilie este parte din programul Fundației9 –
Fondul de cinema „Lucian Pintilie”, lansat în 2018 la inițiativa
Corinei Șuteu, membră a Consiliului Director al Fundației9, cu
acordul Cătălinei Pintilie, legatara artistului. Prin Fondul de
cinema „Lucian Pintilie”, Fundația9 sprijină tinerii regizori
de film aflați la debut și revitalizează patrimoniul artistic și
creativ al marelui regizor.
Partener
Fondator al Fundației9: BRD – Groupe Société Générale
Partenerii
Fondului de cinema „Lucian Pintilie”, program al Fundației9:
Mastercard și Groupama Asigurări.
Partenerii
campaniei de lansare a filmului în cinematografe: Librăriile
Humanitas, Roy și Dîmboviceanu Corcova.
Piesa de teatru “Renăscut” de Wilfried Hammacher în regia lui Oswald Gayer, oferă profunda explicație: “sufăr pentru greșeli neștiute dintr-un trecut anterior”

Ieri seară am avut șansa să văd un adevărat spectacol de teatru: piesa “Renăscut” de Wilfried Hammacher, ultima reprezentație din stagiunea de la Teatrul Logos dinainte de vacanța de vară, spectacol carea avut loc în sala din incinta Centrului Cultural pentru U.N.E.S.C.O. Nicolae Bălcescu. Spectacolul de ieri, Renăscut” pus în scenă de regizorul Oswald Gayer, definește arta teatrală în adevăratul ei sens al cuvântului.

Începând de la profunzimea textului, geniul regiei, conștiinciozitatea și talentul actorilor (care au trebuit să aibă mai multe partituri de jucat în aceeași piesă), frumusețea costumelor, simplitatea atent studiată a decorurilor, jocul luminilor, totul a convers spre un tot unitar numit: artă.

Unul dintre actorii principali îmi este și profesor la repetitiile piesei Faust, pusă în scenă tot de Oswald Gayer, așa că am avut dubla plăcere să îl văd iar și să îl studiez încă o dată pe Ilie Bogdan (foto jos):

care interpretează magistral trei personaje: Căpetenia, Castelanul și chiar pe scriitorul August Strindberg.

Spectacolul “Renăscut – Căile vieții lui August Strindberg și Carl Ludwig Schleich” este o dramă, sub formă de biografie spirituală, a destinului lui August Strindberg marele dramaturg suedez.

August Strindberg (n. 22 ianuarie 1849 – d. 14 mai 1912) a fost un mare dramaturg suedez. Teatrul său, prin originalitatea personajelor, a constituit o influență importantă în literatura universală a secolului al XX-lea. În prefața piesei de teatru Domnișoara Iulia, Strindberg își prezintă „sufletele” (personajele) ca fiind „conglomerate, făcute din stadii trecute sau prezente ale civilizației, fragmente de umanitate, toate strânse la un loc, așa cum este ființa umană”. Strindberg spune mai departe despre personajele sale că a oferit posibilitatea „celui slab să repete cuvintele celui puternic” și a lăsat „diferite suflete să accepte sugestii, unul de la celălalt”.

Proiectul pune în rama cercetării și mijloacelor artistice o temă încă insuficient reflectată a zilelor noastre – destinele multiple, metempsihoza, existențele paralele. Acțiunea se ridică pe vorbele lui Strindberg “sufăr pentru greșeli neștiute dintr-un trecut anterior” și poartă personajul principal prin diferite perioade istorice, începând cu Egiptul antic.

Într-un secol al interferențelor și preocupării pentru depăsirea limitelor de mentalitate dar și artistice, se urmăreste studiul și lucrul la un SPECTACOL PE O TEMĂ TABU, TEMA REVENIRII, A REINCARNĂRII SUFLETULUI UMAN, dar care totuși are bază în viața și opera unui mare dramaturg ca plecare pentru cercetarea de noi mijloace artistice teatrale.

Astfel ea devine în primul rând o efervescentă temă de studiu actoricesc; găsirea instrumentelor cu care actorul să se apropie de posibilitatea asumării și susținerii unui personaj cu multiple destine.
Recomand cu mare căldură! 10 stele!
**********

Și, cum e o vorbă din popor, „Teatrul începe cu Caragiale”… Să începem!
Mi-era dor tare de Caragiale. Este autorul meu preferat și m-am bucurat când am auzit că se joacă iar „O noapte furtunoasă” la Teatrul Principal!
„O noapte furtunoasă” într-o montare clasică, cu actori consacrați, dar și cu tineri din nouă generație, o versiune fără efecte speciale care respectă atât textul autorului, dar și însuși autorul. Un spectacol mereu actual, plin de umor și adevăr, ideal pentru iubitorii de comedie și, mai ales, pentru tinerii care „se întâlnesc” cu I.L. Caragiale în programa scolară… Totul se petrece timp de două ore la Teatrul Principal de pe Bulevard, mai precis la Sala Dalles.

Răvzan ILIE si Crina MATEI
Distribuția este una foarte bună: Gabriel FĂTU ( Rică Venturiano), Marcelo S. COBZARIU ( Jupan Dumitrache), Neculai PREDICA (Nae Ipingescu), Crina MATEI (Veta), Răvzan ILIE (Chiriac), Doina TEODORU / Teodora Daiana PĂCURAR / Ștefania DUMITRU (Zița), Ionuț IFTIMICIUC / Tudor ANDRONIC (Spiridon), Regia: Teodora CÂMPINEANU
Consider că este de departe cea mai bună variantă a Nopții furtunoase a ultimului deceniu și cred că meritul se datorează regiei, actorilor dar și decorului (scenografiei) și costumelor, care sunt teleportate parcă din anii 1860-1900. Mi-a plăcut buna dispoziție a actorilor și cheful lor de joc dar și frumusețea lor. NU vreau să critic actorii altor teatre, dar la actorii de la Teatrul Principal am descoperit bucuria de a sta oricât pe scenă, fericirea de a împarți ceva special cu sutele de ochi din public. Frumos!

Mi-era tare dor să îl revăd pe talentatul Gabi Fatu – pe care cred că îl știu de peste 15 ani!, – și mi-a placut la nebunie modul în care a interpretat un personaj cheie al acțiunii: Rică Venturiano.

Pe Crina Matei am aplaudat-o cu lacrimi în ochi pentru că puțini știu cât de greu este să joci impecabil și mai ales un text așa de greu de Caragiale, dar și să cânți, pentru că frumoasa actriță a avut și pasaje în care a cântat. Și a cântat perfect!
Mi-au plăcut cu toții, o echipă foarte frumoasă și simpatică și bine dirijată de talentata regizoare Teodora CÂMPINEANU. Felicitări încă o dată tuturor! Recomand! *****
Adresa Teatrului Principal este:
https://www.teatrulprincipal.ro/
Am tot zis împreună cu prietenele mele să mergem să vedem o piesă de teatru. Până la urmă am ales piesa unui francez, Pierre Chesnot, Pensiune completă, pe care vroiam să o văd de acum câțiva ani, dar atunci am ales Visul unei nopți de vară, la același teatru – Teatru Mic-, dar la o altă Sală.

Dacă ar fi să revăd Pensiune Completă, aș revedea-o cu plăcere de câteva ori, nu cred că m-aș plictisi. În primul rând că în felul acesta eu îmi „improve my acting style”. Și în al doilea rând pentru că poantele sunt chiar simpatice și după o săptămână obositoare de lucru chiar te simți odihnit după ce vezi piesa aceasta.
Spre deosebire de profunzimea Shakespereană – de exemplu-, umorul modern al lui Pierre Chesnot te relaxează ca un prosecco și pleci cu senzația că parcă ai fost și tu câteva zeci de minute pe Riviera franceză.
O să scriu și câteva lucruri care m-au deranjat un pic, pentru că de asta este o cronică de teatru.
Nu prea m-a convins deloc domnișoara care se dădea drept turista din Elveția.

Mi s-a părut că îngroașă foarte mult rolul și că în același timp nici nu își găsește foarte bine locul pe scenă. În contrapartidă, Sergiu Fleșner – actorul care îl interpreta pe soțul ei, tânărul elvețian-, cred că are o doză de geniu, deși rolul fiind mic, nu am reușit să văd toate atuurile lui. Ruxandra Enescu și Ana Bart-care sesisez că o imită un pic pe Stela Popescu ca și stil și voce- mi-au plăcut mult, dar și „prostituata Paquerette” jucată de Andreea Gramoșteanu-care îmi aduce un pic aminte de Magda Catone în tinerețe -, au fost foarte bune.

În ceea ce îi privește pe domni, țin să îl aplad și aici încă o dată pe Cristi Iacob care cred că slăbește două kilograme după fiecare reprezentație, „partitura” lui fiind cea mai lungă și completă: ba urcă, ba coboară scările, cu valize sau fără, ba ajunge în mijlocul publicului, ba sare în sus și în jos. Un rol de comedie foarte solicitant aș spune.

Claudiu Istodor a fost sarea și piperul piesei-deși ajungem să îl cunoasteam abia spre final, dar și Bogdan Talașman mi-a plăcut mult în ciuda rolului caraghios pe care îl interpreta: un tip care are probleme cu erecția.

Vitalie Bantas si Claudiu Istodor
Deși a jucat impecabil, nu mi-a plăcut la alt actor, Vitalie Bantas, accentul lui de basarbean destul de pregnant, care mă făcea să mă gândesc că vizionez mai degrabă o piesă de Cehov. Nu mi se pare o alegere perfectă, deși se potrivește ca și fizionomie cu ce se vrea personajul sau: Dl Legris – care este un violonist părăsit de soție și care tot vrea să se sinucidă.

Un rol foarte mic dar destul de bine făcut este al lui Cuzin Toma care interpretează nici eu nu știu ce, că nu am înțeles până la finalul piesei: un tip care mereu se deghizează pentru a merge cu iubita la hotel? Sau un hoț, sau un popă sau un arab?
Per total, piesa este una bună și dacă nu aveți ce face într-o vineri seară de la ora 19.30, puteți cumpăra un bilet la Pensiune completă la Sala Rapsodia (Lipscani 53) – și apoi să mergeți în Centru Vechi să va relaxați în vreun club.
Sâmbătă, 19 august, de la ora 22, se joacă la Godot Cafe Teatru, ”Noi 4” de Lia Bugnar. Este genul de spectacol pe care dacă îl vezi, nu îl uiți niciodată. Abordează aspecte de viață prin care mulți dintre noi am trecut: trădarea în iubire, în prietenie, dar felul în care o face lasă urme în sufletul privitorului ca atunci când a trăit toate acestea. Meritul este al scriiturii, evident, dar și actorii au un cuvânt greu de spus în reușita spectacolului. Maria Obretin, senzuală și misterioasă, strălucește în rolul femeii înșelate, iar Marius Manole aduce cu el personajul tipic masculin căruia nici nu mai stii dacă să-i dai dreptate sau nu. Oana Tudor și Lia Bugnar contrabalansează această ”telenovelă” de familie, aducând culoare și greutate mesajului piesei.
”Noi 4” este spectacolul tragi-comic pe care este suficient să-l vezi o dată ca să-ți dorești să-l vezi și a doua oară. Faceți rezervare aici la Godot Cafe Teatru și veți avea parte de o oră și jumătate de neuitat.
Prețul unui bilet este 40 de lei.
Astăzi, de la ora 19, la Godot Cafe Teatru se joacă spectacolul ”În parc” cu Rodica Lazăr și Radu Iacoban, în regia acestuia din urmă.
”O bancă goală în parc. Patru cupluri. Unele celebre, altele mai puțin. Patru scene. Patru întâlniri. Doi actori. O comedie.
Cu toții ne-am oprit la un moment dat pe o bancă într-un parc. Parcul e locul în care timpul rămâne suspendat, e aleea în care vezi aceiași trecători, e banca cu doi îndrăgostiți, e copacul sub care te-ai adăpostit de ploaie, e vata pe băț. Oamenii vor veni și vor pleca, dar parcurile vor rămâne la fel.”
Iubire, poezie, secrete de stat, adulter, criminali în serie, ironie și măiestrie actoricească, toate adunate pe o bancă în comedia ”ÎN PARC”.
Rezervări se pot face la 0736.414.244
Prețul unui bilet este 30 de lei.
Pe 13 și 14 iulie, de la ora 19.30, iubitorii de teatru îl pot vedea pe Marcel Iureș în spectacolul ”Absolut”! regizat de Alexandru Dabija, la Teatrul Act.
”Absolut!” se joacă de șase ani cu același succes asigurat, bineînțeles, de măiestria actoricească a lui Marcel Iureș. Un one-man show care înfățișeaza paleta extraordinară de caractere pe care actorul le poate aduce la viață. Într-o poveste plină de haz, inspirată de scrierea ”Ivan Turbincă” a lui Creangă, Marcel Iureș este pe rând Ivan, povestitorul, dar şi drac, Talpa Iadului, Moartea, Dumnezeu și Sfântu Petre. O demonstrație de actorie la cel mai înalt nivel, dar și un prilej de bucurie pentru spectatori care pleacă din sală de fiecare dată cu zâmbetul pe buze și cu câteva pilde despre cum se trăiește simplu: să faci haz de necaz, să cânți, să dansezi și să te bucuri de viață.
”Absolut!” este spectacolul pe care n-ai voie să-l ratezi! Durează 90 de minute fără pauză, prețul unui bilet este de 60 de lei, iar pentru elevi, studenți și pensionari, 40 de lei.
Pe 8 iulie, la Godot Cafe Teatru, de la ora 22, Ilona Brezoianu joacă „Fata din curcubeu„, un spectacol realizat în întregime (text și regie) de Lia Bugnar. Spectatorii vor asista la un one women show pe care unii l-ar putea considera de excepție, iar alții melodramatic. Oricum, ceea ce se întâmplă pe scenă nu te poate lăsa indiferent. O oră și douăzeci de minute de teatru adevărat, asumat, de emoții care alternează.
O femeie de moravuri ușoare își spune povestea celor care trec pe lângă ea. Nimeni nu are timp să o asculte. „Curcubeu” este cinematograful în care această femeie a străzii își duce clientii. Povestea vieții ei este surprinzătoare și plină de referințe cinematografice dobândite involuntar, în timp ce practica cea mai veche meserie din lume. Aceasta este, pe scurt, povestea.
Calitatea spectacolului stă tocmai în simplitatea lui, în frumusetea poveștilor create de Lia Bugnar și în capacitatea actriței Ilona Brezoianu de a trece cu ușurință de la comedie la drama si înapoi.
Biletul costă 35 de lei, iar rezervări se pot face la numărul: 0736 414 244.
De ceva timp vorbeam cu niște prieteni despre Cuibul Artiștilor și tot spuneam că vrem să mergem și noi la o piesă. Una dintre prietene mai fusese de câteva ori și ne spunea plină de entuziasm cât de tare e și cum nu trebuie să ratăm treaba asta. Singura problemă era lipsa de sincronizare. Când în sfârșit găseam o zi în care să putem merge cu toții, ne trezeam că nu mai sunt locuri libere în sală. Perseverenți și ambițioși din fire, nu ne-am dat bătuți și am stabilit să mergem luni, 23 Ianuarie la piesa „Aventuri contemporane” și așa am și făcut.

Sursă foto: facebook.com
Nu prea știi ce așteptări să ai când te duci la o piesă de teatru jucată de studenți sau foști studenți la UNATC, care se joacă într-o sală a Facultății de Inginerie a instalațiilor. Eu mă gândeam că o să fie o seară de relaxare, cu o piesă jucată amatoricesc, unde am mers doar pentru că am auzit că e mișto și de curiozitate să văd și eu cum e. Nimic nu mă bucură mai tare decât să spun că m-am înșelat amarnic! Oamenii ăștia de la Cuibul Artiștilor sunt geniali! Am râs în hohote toată seara!
Să vă povestesc mai pe larg. Ne-am întâlnit cu toții la Iancului la metrou pentru că doar tipa care mai fusese știa unde e locația și am plecat împreună către spectacol. În timp ce mergeam pe Pache Protopopescu către numărul 66, am discutat despre ce a mai făcut fiecare, că tot nu ne vedem prea des, așa că drumul a fost plăcut cu scurt și am ajuns acolo cu multă voie bună și un vibe la fel de bun. În timp ce ne plimbam pe coridoarele Facultății în căutarea amfiteatrului, ne strigă doi tineri entuziaști „Aici, aici!” Yeeey! Am găsit sala! După ce ne cer numele pe care am făcut rezervările, pentru că ăsta e sistemul, trebuie să faci rezervare unică pe site pentru piesa la care vrei să mergi și ora la care vrei să mergi, căci ei au două reprezentații pe zi, ne-au pus să ne alegem locurile în sală dintre cele încă disponibil și ne-au poftit să intrăm cu încredere. O sală primitoare cu aer de acasă își deschidea ușile pentru a ne invita să ne facem comozi următoarea oră și jumătate. Trei băieți agitați și plini de viață ne întrebau dacă vrem vin sau apă din partea casei. Le-am spus să nu se deranjeze că ne servim singuri, doar suntem băieți mari. Căteva minute mai târziu, cu un pahar de vin în mână și cu un speach de deschidere ținut de Victor Țăpeanu, regizorul, a început spectacolul la Cuibul Artiștilor.
Aceiași tineri entuziaști care ne-au primit în sală și ne-au oferit ceva de băut erau acum pe scenă și aranjau decorul cu mult amuzament. Și a început piesa. Prima. Pentru că erau șase. Șase povești, cu sau fără legătură între ele care urmau să descrie societatea de azi, cu foarte, foarte mult umor. Super bine ancorate în realitate și cotidian, piesele deveneau din ce în ce mai interesante și așteptarea celei care urma era din ce în ce mai aprigă.
Recunosc cu tristețe că nu vă pot da detalii despre piesele în sine pentru că am aflat de la Victor Țăpeanu că urmează să mai fie jucate în viitor și nu vrem să fim spoileri, pentru că vă zic cu inima deschisă, treaba asta trebuie văzută și simțită, nu povestită. Oricât farmec jurnalistic și tâlc ar putea avea poveștile mele, tot n-ar reuși să surprindă sentimentele pe care le ai în sală la Cuibul Artiștilor.

Sursă foto: facebook.com
Tot ce pot să vă spun este că întoarcerea mea acolo este de la sine înțeleasă și că o să vă povestesc despre oamenii ăștia până veți merge acolo și vă veți convinge că am avut dreptate. Reprezentații sunt aproape zilnic și într-o săptămână se joacă mai multe piese. Spre exemplu, de astăzi și până pe 28 se joacă „Avioane de hârtie”. Dați-le un vot de încredere tinerilor ăstora și o să vedeți că n-ați pierdut nimic, din contră, veți fi câștigat o seară și câteva amintiri frumoase.