TEATRU

Am tot zis împreună cu prietenele mele să mergem să vedem o piesă de teatru. Până la urmă am ales piesa unui francez, Pierre Chesnot, Pensiune completă, pe care vroiam să o văd de acum câțiva ani, dar atunci am ales Visul unei nopți de vară, la același teatru – Teatru Mic-, dar la o altă Sală.

Dacă ar fi să revăd Pensiune Completă, aș revedea-o cu plăcere de câteva ori, nu cred că m-aș plictisi. În primul rând că în felul acesta eu îmi „improve my acting style”. Și în al doilea rând pentru că poantele sunt chiar simpatice și după o săptămână obositoare de lucru chiar te simți odihnit după ce vezi piesa aceasta.
Spre deosebire de profunzimea Shakespereană – de exemplu-, umorul modern al lui Pierre Chesnot te relaxează ca un prosecco și pleci cu senzația că parcă ai fost și tu câteva zeci de minute pe Riviera franceză.
O să scriu și câteva lucruri care m-au deranjat un pic, pentru că de asta este o cronică de teatru.

Nu prea m-a convins deloc domnișoara care se dădea drept turista din Elveția.

Mi s-a părut că îngroașă foarte mult rolul și că în același timp nici nu își găsește foarte bine locul pe scenă. În contrapartidă, Sergiu Fleșner – actorul care îl interpreta pe soțul ei, tânărul elvețian-, cred că are o doză de geniu, deși rolul fiind mic, nu am reușit să văd toate atuurile lui. Ruxandra Enescu și Ana Bart-care sesisez că o imită un pic pe Stela Popescu ca și stil și voce- mi-au plăcut mult, dar și „prostituata Paquerette” jucată de Andreea Gramoșteanu-care îmi aduce un pic aminte de Magda Catone în tinerețe -, au fost foarte bune.

În ceea ce îi privește pe domni, țin să îl aplad și aici încă o dată pe Cristi Iacob care cred că slăbește două kilograme după fiecare reprezentație, „partitura” lui fiind cea mai lungă și completă: ba urcă, ba coboară scările, cu valize sau fără, ba ajunge în mijlocul publicului, ba sare în sus și în jos. Un rol de comedie foarte solicitant aș spune.

Claudiu Istodor a fost sarea și piperul piesei-deși ajungem să îl cunoasteam abia spre final, dar și Bogdan Talașman mi-a plăcut mult în ciuda rolului caraghios pe care îl interpreta: un tip care are probleme cu erecția.

Deși a jucat impecabil, nu mi-a plăcut la alt actor, Vitalie Bantas, accentul lui de basarbean destul de pregnant, care mă făcea să mă gândesc că vizionez mai degrabă o piesă de Cehov. Nu mi se pare o alegere perfectă, deși se potrivește ca și fizionomie cu ce se vrea personajul sau: Dl Legris – care este un violonist părăsit de soție și care tot vrea să se sinucidă.

Un rol foarte mic dar destul de bine făcut este al lui Cuzin Toma care interpretează nici eu nu știu ce, că nu am înțeles până la finalul piesei: un tip care mereu se deghizează pentru a merge cu iubita la hotel? Sau un hoț, sau un popă sau un arab?
Per total, piesa este una bună și dacă nu aveți ce face într-o vineri seară de la ora 19.30, puteți cumpăra un bilet la Pensiune completă la Sala Rapsodia (Lipscani 53) – și apoi să mergeți în Centru Vechi să va relaxați în vreun club.