Povestea din spatele poveştii ,,Drumul lânii și Arta lânăritului”
Cred că a început undeva în copilărie. Fiind patru copii la părinţi, mama mea a fost nevoită să stea acasă, să aibă grijă de noi. Pe lângă treburile gospodărești, îmi aduc aminte că făcea multe alte lucruri… aproape tot ce aveam în casă era lucrat de ea, începând de la perdele brodate, mileuri, lenjerii de pat. Tricota și trăgea la mașina de cusut diverse, inclusiv haine pentru surorile mele și pentru mine. Aşa am început și eu să tricotez încă din copilărie, în iernile acelea geroase, când multe nu prea aveai de făcut în acele vremuri, înainte de revoluție. Am început cu un fular, pe urmă a urmat un pulover, un burlan de pus pe cap care era atunci la modă și pe care aproape orice fată îl avea. Am descoperit lâna destul de târziu. După ce am citit un articol, acum ceva timp, despre cum ciobanii ard lâna la stânele din România, pentru că nimeni nu o vrea.
Am avut un sentiment profund de tristețe… și ceva s-a întâmplat în mine. Am început să caut lână de vânzare pe internet, pe Facebook… și am descoperit o torcătorie care prelucrează lână.
Am făcut prima comandă de lână… îmi aduc aminte momentul în care am primit pachetul cu lână acasă… era lână ţurcană românească, lâna noastră de aur. Când am atins-o mi-am dat seama că avea viaţă în ea. Era minunat ce se întâmpla cu mine.
Am început să mă documentez, să vizionez filme pe internet despre împâslitul lânii… sunt un autodidact care pune dragoste și pasiune în munca sa!
Am învățat, astfel, să împâslesc lâna manual, prin cele două metode, cu acul și cu apă și săpun!
Eram și sunt îndrăgostită de această Artă a lânăritului. Nimic nu mă putea opri, am început să fac primele podoabe din lână împâslită, mărgele și pandantive, pe urmă au urmat păpușile din lână.
Pot spune că este o adevărată terapie pentru suflet! Lâna nu este doar un material, lâna îți transmite stări, senzații, îți aduce imense satisfacții sufletești.
Încerc să promovez această Artă atât cât pot, deoarece vreau și îmi doresc ca oamenii să afle că dincolo de lumea de plastic și de producția în masă, există și altceva.
Este foarte greu, este un drum pe care am ales să merg singură, plin de gropi și capcane.
Îmi aduc aminte de primul târg la care am participat. Trebuia să fie un târg de artizan, cu produse tradiționale, aşa se anunțase. Am plătit o taxă de participare destul de mare, pentru mine, care nu sunt comerciant.
Tristețea cea mare a fost că la acel târg, noi, cei câțiva producători, am fost așezați undeva în spate, iar în faţă erau mese pline cu produse aduse din China. Am fost umilită, însă am rezistat trei zile eroic la acel târg… și mi-am promis atunci că nu voi mai participa niciodată. Oamenii treceau pe lângă masa mea cu produse, după ce erau izbiţi în plin de chinezăriile fără valoare. Mi-am dat seama atunci că nu oricine are ochi să vadă astfel de lucruri pe care eu le fac. Oamenii nu sunt pregătiți, nu sunt educați în această direcție.
A fost o experienţă din care am învățat ceva.
Acum promovez creațiile mele pe blogul personal si pe pagina de Facebook Arta lânăritului . Sunt la stadiul în care mai mult investesc, fără a scoate un profit. Mulțumesc familiei care mă susține și înțelege această dorință a mea de a merge mai departe și a arăta lumii că viaţa nu înseamnă doar satisfacție materială.
Este un proiect de suflet, la care eu îi invit pe cei care doresc să se alăture. Uneori nu costă nimic, doar admirație și încredere. Aceasta este povestea mea… Un șaman în lână, pentru că aşa mă consider. Un om care se sacrifică făcând totul pentru suflet, pentru Oameni, pentru frumos!
Text: LILIANA DOBRE
Foto: www.ateliersuvenir.blogspot.com
Publié par Analli Art sur jeudi 3 août 2017
