Diana Frances Spencer s-a născut pe 1 iulie 1961 în Sandringham, Norfolk. Ea a fost cel de-al patrulea copil al lui John Spencer, Vicontele Althorp și al primei sale soții, Frances, Vicontesa Althorp. Când ea avea doar 8 ani, părinții săi au divorțat, iar mama sa a luat-o pe ea și pe fratele ei să locuiască împreună la Londra, într-un apartament. În acel an însă, când cei doi copii s-au dus să petreacă sărbătoarea Crăciunului cu tatăl lor, acesta nu le-a mai dat voie să se întoarcă la Londra. A urmat un proces, în urma căruia vicontele a primit custodia celor doi minori.
În 1975, când tatăl său primește titlul de conte, Diana devine Lady Diana Spencer.
La 18 ani, Lady Diana Spencer primește în dar de la părintele său un apartament de 50 de mii de lire sterline în Kensington, unde locuiește împreună cu trei colege. Apoi, se mută la Londra, unde începe să predea cursuri de balet pentru copii până când un accident la schi o obligă să renunțe la această activitate. Atunci, se angajează educatoare.
În acest timp, Prințul Charles, fiul reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit și al soțului ei, Prințul Philip, Duce de Edinburgh, trăia aventuri tumultuoase cu femei artistocrate, relațiile sale fiind pe larg dezbătute în presă. Pe lista femeilor care i-au trecut prințului prin viață s-a aflat chiar și sora mai mare a Dianei, Lady Sarah Spencer. Deși avea 30 de ani, Charles nu părea să aibă gânduri de însurătoare, lucru deranjant pentru familia regală. Oricum, cea care i-ar fi devenit soție prințului trebuia să provină din mediul regal sau aristocratic, să fie protestantă și virgină. În aceste condiții, atenția moștenitorului tronului regal s-a îndreptat spre Lady Diana Spencer care întrunea toate cerințele impuse. Ei se cunoscuseră deja de pe vremea când Charles avea o relație cu sora Dianei, dar abia în 1980 a luat în calcul prezența ei ca posibilă viitoare mireasă. A urmat o întâlnire la un meci de polo, o plimbare cu iahtul, o vizită la familia regală și logodna oficială, pe 24 februarie 1981.
Acesta a fost momentul în care a început coșmarul celei devenite Prințesă de Wales. Adorată și iubită de o lume întreagă datorită felului ei cald de a fi și a implicării în nenumărate cauze umanitare, Diana nu primea exact dragostea celui de la care și-o dorea. Biografa regală Sarah Bradford declara: „Singura vindecare pentru suferința ei (a Dianei) ar fi fost dragostea Prințului de Wales pe care și-a dorit-o cu atât de multă pasiune, dar care i-a fost mereu negată. El a fost cel care a refuzat-o; modul în care el a discreditat-o în mod constant a dus-o la disperare.” Diana însăși a spus: „Soțul meu mă făcea să simt că nu eram deloc la înălțimea așteptărilor și de fiecare dată când simțeam că prind puțin curaj, el mă descuraja iarăși…” Acesta a fost motivul pentru care Prințesa Diana a suferit de bulimie și depresie vreme îndelungată în timpul căsniciei sale.
Cu toate acestea, prințesa și-a onorat îndatoririle atât de soție, oferindu-i Prințului Charles doi moștenitori, Prințul William și Prințul Henry, cât și îndatoririle de Alteță Regală, implicată fiind în cauze umanitare importante. De exemplu, Campania Internațională pentru Interzicerea Minelor Terestre căreia Lady Diana i s-a dedicat, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1997.
În acest timp, Prințul Charles își continua nestingherit aventurile amoroase începute dinaintea căsătoriei. Camilla Parker-Bowles, cea care urma să-i devină soție prințului în 2005, era o prezență constantă în viața cuplului regal. Într-un interviu acordat BBC, Diana chiar a recunoscut: „Ei bine, erau trei persoane în căsnicia noastră, deci era puțin înghesuială”.
În condițiile date, divorțul a devenit inevitabil și a fost finalizat pe 28 august 1996. Diana a primit suma de 17 milioane de lire sterline prin hotărâre judecătorească, împreună cu un ordin legal care îi interzicea să dea amănunte presei. Deoarece nu mai era căsătorită cu Prințul Charles de Wales, și-a pierdut titlul de Alteța sa Regală și a fost numită Diana, Prințesă de Wales.
Eliberarea dintr-o căsnicie care i-a produs mai multă suferință decât bucurie părea că îi va aduce liniștea mult dorită. După divorț, Diana a muncit pentru Crucea Roșie și s-a dedicat în continuare cauzelor umanitare. Părea chiar că și-a găsit fericirea personală în relația de iubire pe care a început-o cu Dodi Al-Fayed, fiul miliardarului egiptean Mohamed Al- Fayed.
Dar fericirea a fost de scurtă durată. Pe 30 august 1997, Diana și Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. În acea seară au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, care-i aparține tatălui lui Dodi. După miezul nopții, pe 31 august, după ce au părăsit restaurantul, cei doi mureau într-un accident de mașină petrecut în tunelul stradal Pont de l’Alma din Paris.
Moartea Prințesei Diana a îndurerat o lume întreagă, iar manifestările de dragoste și admirație ale oamenilor pentru ceea ce a reprezentat ea au fost fără precedent.
Astăzi, se împlinesc 20 de ani de la dispariția, la doar 36 de ani, a prințesei Diana, iar ea continuă să rămână simbolul bunătății, altruismului și dragostei, adevărata ”Prințesă a Inimilor„.
