Poeta Sorina Rîndașu, o rara avis a generației sale

written by Nouria Nouri 11 octombrie 2018

Sorina Rîndașu este elevă în clasa a IX- a a Liceului cu Program Sportiv din județul Suceava. Este o adolescentă de 15 ani ca toți cei de vârsta ei, la prima vedere. Dacă te apropii însă mai mult, descoperi o tânâră cu preocupări diferite de ale majorității, o copilă cu un prea plin interior pe care și-l exteriorizează scriind poezii. La doar 14 ani a lansat primul său volum de versuri ”Paisprezece vieți și încă o eternitate”, iar universul ei în care se simte cel mai bine este lectura. O rara avis pentru o generație tehnologizată și dependentă de gadget-uri. O adolescentă cu care mi-a făcut plăcere să comunic și al cărei interviu oferit pentru presscafe.ro este o mică bijuterie.

Presscafe: Sorina, care sunt materiile tale preferate la școală?

Sorina Rîndașu: Nu pot să spun că am vreo materie preferată, deși sunt oarecum atrasă de limba franceză.

Presscafe: Ce pasiuni ai?

Sorina Rîndașu: Marea mea pasiune, pe lângă poezie, este cititul, pentru că-mi absoarbe cumva o parte din energiile astea ciudate și mă face să intru în stările alea din care să nu mai vreau să ies.

Presscafe: Care au fost primii autori de poezie care te-au marcat?

Sorina Rîndașu: Primii autori de poezie care m-au marcat în adevăratul sens al cuvântului au fost Virgil Mazilescu și Mircea Cărtărescu, pe lângă ceilalți contemporani care într-adevăr au poeme foarte faine și ceva de spus în literatura anului 2018.

Presscafe: Prima poezie pe care ai scris-o a pornit de la tine pe foaia de hârtie ca o joacă sau ca o eliberare?

Sorina Rîndașu: Prima poezie pe care am scris-o, chinuită, patetică și ciudată ca mine a pornit dintr-o dorință de a nu exista degeaba. Neștiind să fac altceva, mă vedeam oarecum bolnavă cronic, o incapabilă. Spre surprinderea mea, după poezia aia am continuat cu alte tentative, care s-au îmbunătățit cât de cât pe parcurs. Până am ajuns să-mi schimb stilul foarte mult, să văd și să depind (și) de alte sfere.

Presscafe: Poezia te ajuta să exteriorizezi trăiri pe care le ai şi te copleşesc?

Sorina Rîndașu: Trăirile sunt copleșitoare pentru oricine. Ale mele se pierd într-o groapă din asfalt numită poezie. Uneori, cad în ea cu totul. Chestia e că am învățat să ies de una singură, și poate că asta nu e tocmai ceva bun.

Presscafe: Scrisul e şi un fel de terapie?

Sorina Rîndașu: Da, uneori scrisul vine ca o terapie, cicatrizează anumite răni mai repede decât ar face-o în mod normal, te ajută să te (re)construiești. Uneori, pentru că meriți. Alteori, pentru că trebuie.

Presscafe: Am citit câteva dintre poeziile tale şi dincolo de sensibilitate şi talent, am remarcat maturitatea de care dai dovadă. Prin ce experienţe ai trecut până la această vârstă de ai ajuns să scrii în acest fel?

Sorina Rîndașu: Experiențele prin care am trecut au fost mai mult de ordin personal, și tocmai de asta aș prefera să nu dau foarte multe detalii. Într-adevăr, a fost o maturizare bruscă. Voi afla pe parcurs dacă a fost benefică sau nu.

Presscafe: În zilele noastre, în rândul adolescenţilor şi tinerilor există un duşman care se instalează perfid: depresia. Poezia poate fi un antidot?

Sorina Rîndașu: Știu despre acest „dușman perfid”, mai ales că mă confrunt cu el de mult timp. E acolo tot timpul și se declanșează din umbră ca un netrebnic, cum ar spune cineva. 🙂
Nu știu dacă este neapărat un dușman. Depresia uneori devine singurul prieten. Poate pentru că n-ai scăpare și vreun fel de portiță către alții. Sau poate că nici nu trebuie să ai.
Nu consider neapărat poezia un antidot împotriva depresiei. De cele mai multe ori, în cazul meu cel puțin, poezia și depresia fac casă bună împreună.
Dar cu siguranță uneori scrisul te salvează și te scoate din buzunarul ăsta adânc al depresiei.

Presscafe: Tu de ce scrii poezii?

Sorina Rîndașu: Sincer, nu știu de ce scriu. Uneori mi-o refuz. Nu merit, nu trebuie, nu sunt făcută pentru asta. Alteori simt o nevoie obsedantă de a scrie. Nu pentru că m-aș considera bună, pentru că n-o fac, ci poate pentru că mi-o datorez. Măcar bucățica asta de fericire să-mi mai rămână.

Presscafe: Colegii tăi, prietenii tăi cum văd această preocupare a ta? Te înţeleg sau te consideră o ciudată?

Sorina Rîndașu: Pe colegii și pe prietenii mei încerc să-i țin la o anumită distanță de latura asta. Firește că ei știu. Nu, nu mă consideră ciudată. E de ajuns să mă consider eu. 😄

Presscafe: Ştiu că ai lansat un volum de poezii. A fost greu să faci acest lucru? Cum a decurs totul şi cine te-a sprijinit?

Sorina Rîndașu: La lansarea volumului meu a fost în principal munca de a aduna poemele la un loc. (Poate și pe cele care nu-și meritau locul acolo). Totul s-a întâmplat prin intermediul Andreei Duduman căreia îi datorez toate acestea.

Presscafe: Ce tematică ai abordat şi abordezi, în general, în poeziile tale?

Sorina Rîndașu: Consider că tematicile pe care le abordez variază, însă cum am spus de multe ori, deși nu sunt o mare fană a relațiilor interumane, îmi place să observ oamenii și urmele pe care le lasă în mine.

Presscafe: Ai poeţi care te inspiră?

Sorina Rîndașu: Da, Mariana Marin și Virgil Mazilescu mă inspiră, însă nu (numai) în poezie. Ci în felul în care exist. Exist, nu trăiesc.

Presscafe: Care sunt sursele tale de inspiraţie, în afară de interiorul tău?

Sorina Rîndașu: Sursele mele de inspirație sunt diverse. Pot fi și obiecte/oameni pe care să le/îi văd o singură dată, de aceea răspunsul acesta nu-l pot concentra într-un enunț.

Presscafe: Ai tabieturi legate de scris? Un anumit cadru ambiental, de exemplu, sau scrii spontan, când eşti inspirată, oriunde şi oricând?

Sorina Rîndașu: De regulă locurile închise și cu lumină foarte slabă îmi fac bine. Mă ajută să mă deconectez și să mă focusez asupra ideii pe care o caut.

Presscafe: Crezi că sensibilitatea şi delicateţea ta te ajută în vremurile pe care le trăim?

Sorina Rîndașu: Eu nu m-am văzut niciodată nici sensibilă, nici delicată. Nici nu știu de ce asta este impresia oamenilor despre mine. Sunt o persoană ștearsă și obosită. Dar ăsta e farmecul meu, chiar în lumea asta despre care vorbim.

Presscafe: Ce te vezi făcând peste câţiva ani?

Sorina Rîndașu: Peste câțiva ani aș vrea să mă retrag cumva. Simt o nevoie imperioasă de a trăi o bucată de vreme numai cu mine și cu pereții între care să evadez. Astfel să descopăr răspunsul la întrebarea pe care mi-o adresați cu toții: „cine este Sorina Rîndașu?”

Presscafe: Crezi că în România, poezia va fi vreodată şi sursă de venit sau va rămâne doar o portiţă de scăpare pentru sufletele prea pline?

Sorina Rîndașu: Niciodată poezia nu va fi o sursă de venit. Să fii poet și să n-ai un serviciu stabil pe lângă asta e foarte greu. Dar într-adevăr nu imposibil. Abia atunci trăiești din și pentru poezie.