De mică mi-a plăcut să stau pe lângă mama când gătea şi mai ales când făcea prăjituri. Îmi plăceau mai ales prăjiturile cu cremă, în special când a început să mă implice şi pe mine mama în procesul tehnologic, dacă se poate numi aşa. Uşor, uşor am început să o ajut, să bat albuşurile, să amestec gălbenuşurile cu zahărul, până când, într-o zi, m-a lăsat să fac totul de la A la Z, sub supravegherea ei. Sigur că mai întâi au fost prăjituri simple, checuri, clătite, chestii cu care nu dă greş nimeni.
Sigur că am avut şi eşecuri. Am tot studiat într-o zi o cărticică cu reţete şi am ochit o reţetă de ruladă cu dulceaţă de vişine. Îmi şi imaginam cum o să-i dau gata pe ai mei, mai ales că mama nu făcuse niciodată rulade. M-am apucat cu mare elan de respectiva prăjitură, mi-am pregătit toate ingredientele , inclusiv prosopul umed pe care urma să răstorn rulada, aşa cum era specificat în reţeta din carte.
Toate bune şi frumoase, rulada mea era gata şi urma doar să o răstorn pe prosop şi să o rulez, apoi după câteva minute să o desfac şi să îndepărtez prosopul, să pun dulceaţă de vişine şi să o rulez din nou, să o tai felii şi… să-i dau gata pe toţi. Numai că, surpriză, rulada mea se lipise de prosop într-un hal…. nicio şansă să o mai dezlipesc, aşa că a sfârşit în coşul de gunoi, cu tot cu prosop. Au trecut cred, vreo 20 de ani până am mai avut curajul să fac o ruladă.
După ce m-am căsătorit, am început să fac prăjituri aproape în fiecare week-end, pentru că soţului meu îi plăceau şi îi plac şi acum foarte tare dulciurile. Aveam câteva reţete moştenite de la mama, pe care le repetam, însă am început să învăţ tot mai multe în urmă cu 15 ani, când am făcut, practic, cunoştinţă cu internetul. 🙂
Apoi am descoperit un forum, numit CULINAR, unde am văzut pentru prima dată reţete cu imagini. Şi atunci am făcut pentru prima dată tortul diplomat care a devenit rapid preferatul nostru. Am început să învăţ tot felul de reţete noi, să experimentez, am început să fac poze, să mă preocupe mai mult aspectul prăjiturilor şi al torturilor. Am început să leg prietenii virtuale, apoi următorul pas a fost blogul http://criss75-despremine.blogspot.ro/ pe care l-am construit singură în octombrie 2009, pas cu pas, fără niciun ajutor şi care a crescut încetişor şi iată că împlineşte în curând 8 ani. Pe el am postat aproximativ 1000 de reţete. Pe parcurs am mai şters din ele pentru că pozele nu sunt foarte reuşite, unele sunt de-a dreptul urâte. Nici acum nu sunt mulţumită de pozele pe care reuşesc să le fac, dar recunosc, nu am talent şi nici aparat performant. Însă fac totul cu pasiune.
Tot aşa am început să modelez şi pastă de zahăr, să fac diverse flori sau personaje cu care să decorez torturile. Am învăţat singură, uitându-mă la diverse tutoriale cum se modelează pasta de zahăr şi m-am bucurat de fiecare reuşită. 
La un moment dat visam să-mi fac o afacere din această pasiune, am făcut câteva torturi şi prăjituri la comandă, însă am renunţat pentru că stau destul de prost cu timpul, mai ales de când a apărut pe lume pitica mea şi mai ales de când m-am reîntors la serviciu, toate le fac pe fugă. Dar măcar în week-end-uri încerc să-mi răsfăţ familia cu câte ceva bun şi încerc să-mi găsesc puţin timp şi pentru pasiunile mele.
În 2015 am fost invitată să particip la Bake Off România. Îmi pare tare rău că nu am putut participa, dar fetiţa mea avea 3 luni şi nu puteam lipsi de lângă ea, dar cu siguranţă mi-ar fi plăcut să particip. Aş fi avut de învăţat de la specialişti şi ar fi fost o experienţă de neuitat.
Dar pe lângă prăjituri şi torturi, mai am şi alte pasiuni. Mereu mi-a plăcut tot ceea ce înseamnă handmade. Cât timp am stat acasă în concediul de îngrijire a copilului, mi-am descoperit o nouă pasiune şi anume, croşetatul. Şi mai ales croşetatul cu mărgele, astfel că am început să fac diverse coliere şi brăţări croşetate cu mărgele.
Şi m-a prins atât de tare aceasta pasiune că am făcut câteva zeci de astfel de accesorii. Apoi am început să croşetez jucării pentru fetiţa mea, jucării drăgălaşe pe care ea le iubeşte şi cu care se joacă tot timpul. Dar deocamdată, aceste activităţi au rămas în aşteptare, probabil până la iarnă când voi încerca să mai găsesc timp pentru ele.
Text de: CRISTINA BREJAN Sursa foto: http://criss75-despremine.blogspot.ro/