geniu

Pablo Ruiz y Picasso se năștea acum 137 de ani, pe 25 octombrie 1881, în Malaga. Este, fără îndoială, unul dintre cei mai mari artiști ai lumii, chiar dacă operele lui au stârnit și stârnesc controverse până și astăzi. Același lucru se poate spune despre viața lui întreagă: un șir de controverse, cu picturi neînțelese, cu povești amoroase nenumărate, mai multe neveste,  copii cu toate și amante pe oriunde se ducea. A trăit 91 de ani, de unde se poate deduce că i-a priit viața pe care a dus-o. A fost o existență închinată artei și iubirii femeii. Dar cum a pornit povestea lui?

Pablo Picasso a fost fiul unui pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase, deci se poate spune că a moștenit talentul. Încă de mic, desenele lui Pablito i-au atras atenția părintelui său și, adolescent fiind, l-a înscris la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna. Lui Picasso nu-i prea plăceau regulile impuse de tradiție și nici rigoarea academică. Era un spirit liber. În 1895, se mută împreună cu familia la Barcelona și continuă să studieze la Școala de Arte Frumoase din Barcelona (1896) și la Academia de Pictură din Madrid (1897-1898). În anul 1900, Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, își expune pentru prima dată lucrările într-un local din Barcelona, unde se adună intelectualitatea vremii.

În 1904 se mută definitiv la Paris și începe să picteze tablouri în nuanțe reci, de albastru, care dezvăluiau o perioadă de tristețe și suferință din viața sa. Acele picturi aveau să se încadreze în așa numita perioadă albastră a operei lui Picasso. Norocul face însă ca în viața lui să apară Fernande Olivier, o femeie frumoasă de care se îndrăgostește și cu care se va muta să locuiască împreună. Cu această ocazie și picturile lui capătă alte nuanțe. Starea pe care o dezvăluie este una luminoasă, marcată în arta lui ca perioada roz. Tot atunci începe să găsească fascinație în arta circului și vizionează nenumărate spectacole, în urma cărora începe să picteze chipuri de arlechini, acrobați și tot ce însemna lumea circului.

Această perioadă n-a durat mult și odată cu mutarea, împreună cu iubita Fernande, într-un sat din Pirinei, descoperă plăcerea de a picta din imaginație. Renunță la modul clasic de a reprezenta figurile omenești, începe să se nască ceea ce a rămas în istoria artei drept cubism. Tabloul Domnișoarele din Avignon, din 1907, este prima încercare de acest fel a lui Picasso.

Între 1908 și 1914, Picasso pictează într-un fel descris cu exactitate de criticul Vauxcelles: ”disprețuiește formele, reduce totul – locuri, figuri, case – la formele geometrice elementare, la cuburi”. În realitate, Picasso încearcă să reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafața bidimensională a tabloului, fără a folosi mijloace iluzioniste, să reunească forma și suprafața recurgând la mijloacele unei picturi fără deosebiri între prim plan și fondul în perspectivă. Așa se face că în 1912 se apucă să facă și colaje. Maniera sa cea nouă prinde la publicul iubitor de artă, lucru care îl va ajuta să înflorească din punct de vedere financiar. Se mută în cartierul Montparnasse, și cum la viață nouă era nevoie și de iubită nouă, se însoțește cu Marcelle Humbert. Relația lor nu durează foarte mult fiindcă lui Picasso i se oferă oportunitatea să realizeze decorurile și costumele pentru spectacolul Parada, în regia lui Jean Cocteau și pleacă împreună cu distribuția la Roma. Era lesne de înțeles, la stilul lui, că se va îndrăgosti de altcineva. Această următoare iubire a lui avea să fie balerina Olga Khokhlova, care devine și prima lui soție.

Șederea în Italia îi influențează din nou stilul de a picta și  reintroduce stilul compozițiilor figurative, reprezentate naturalist, cu contraste de lumină și umbră. Desenul elegant se limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii. Nuanțele sunt deschise, fapt ce sugerează o perioadă de liniște în viața de familie a pictorului, mai ales că în 1921 i se naște și primul copil, Paul. Dar liniștea n-a durat mult fiindcă a apărut o nouă iubire în viața lui Picasso: Marie-Thérèse Walter.

În 1925, Picasso participă cu tabloul Trei dansatoare la prima expoziție suprarealistă din Paris, deși el nu făcea parte din acest curent. Doar tangențial, lucrările sale erau suprarealiste. De asemenea, în acest timp, Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) și reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizează virilitatea.

După 18 ani, se desparte de Olga Khokhlova, și deși o avea deja amantă pe Marie-Thérèse Walter, cu care se spune că ar fi avut chiar un copil (Maya Widmaier), Picasso își mai găsește una, în persoana pictoriței și fotografei Dora Maar cu care se potrivea foarte bine din punct de vedere intelectual. Adică celelalte nu se prea ridicau la valoarea lui intelectuală, dar chiar și așa,  pe Marie-Thérèse nu o părăsește și începe să-și împartă viața între cele două amante.

Printre atâtea iubiri și picturi, și-a făcut apariția războiul civil din Spania. Liniștea unei vieți boeme s-a cam zdruncinat, iar Picasso a început să se implice activ în politică. În iulie 1937 are loc Expoziția Mondială. Tabloul lui Picasso, Guernica, expus în pavilionul spaniol, este dedicat orașului basc Guernica, bombardat de aviația germană. Această operă marchează începutul angajării politice a artistului, care va culmina cu înscrierea din 1944 în Partidul Comunist Francez.

În 1946, Picasso o părăsește pe Dora Maar fiindcă începuse o relație cu pictorița Françoise Gilot. Începând din anul 1948 vor locui la Vallauris, unde Picasso se consacră sculpturii, ceramicii și litografiei. În 1949, se naște fiica lor, Paloma. Nici această relație nu rezistă decât până în 1953 când Picasso cunoaște o altă nouă dragoste:  Jacqueline Roque. Tânăra avea 26 de ani și îi va deveni soție în 1961, când Pablo Picasso avea 80 de ani.

Fiind o legendă încă din timpul vieții, în 1963 se bucură de deschiderea la Barcelona a muzeului ce-i poartă  numele, „Muzeul Picasso”, acolo unde se află cea mai mare parte a operelor sale.

Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, în apropiere de Cannes, la vârsta de 91 ani și lasă în urma lui o avere inestimabilă. Viața lui amoroasă, geniul său, felul în care picta, ca nimeni altul, au fost sursă de inspirație pentru nenumărați regizori și scenariști care și-au dorit să-i ecranizeze viața. Una dintre cele mai reușite pelicule este Surviving Picasso (Picasso, artist și demon), realizată în 1996 de regizorul James Ivory, cu Anthony Hopkins în rolul celebrului pictor.

De asemenea, de curând, National Geographic a realizat ”Geniul”, un serial biografic american creat de Noe Roz și Kenneth Biller, care a avut premiera pe 25 aprilie 2017 și l-a avut în rolul principal pe Antonio Banderas care l-a întruchipat pe Picasso într-un mod neașteptat, fapt care i-a adus și o nominalizare la premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun actor principal în miniserie sau film TV.