Ieri seară am avut șansa să văd un adevărat spectacol de teatru: piesa “Renăscut” de Wilfried Hammacher, ultima reprezentație din stagiunea de la Teatrul Logos dinainte de vacanța de vară, spectacol carea avut loc în sala din incinta Centrului Cultural pentru U.N.E.S.C.O. Nicolae Bălcescu. Spectacolul de ieri, Renăscut” pus în scenă de regizorul Oswald Gayer, definește arta teatrală în adevăratul ei sens al cuvântului.
Începând de la profunzimea textului, geniul regiei, conștiinciozitatea și talentul actorilor (care au trebuit să aibă mai multe partituri de jucat în aceeași piesă), frumusețea costumelor, simplitatea atent studiată a decorurilor, jocul luminilor, totul a convers spre un tot unitar numit: artă.
Unul dintre actorii principali îmi este și profesor la repetitiile piesei Faust, pusă în scenă tot de Oswald Gayer, așa că am avut dubla plăcere să îl văd iar și să îl studiez încă o dată pe Ilie Bogdan (foto jos):
care interpretează magistral trei personaje: Căpetenia, Castelanul și chiar pe scriitorul August Strindberg.
Spectacolul “Renăscut – Căile vieții lui August Strindberg și Carl Ludwig Schleich” este o dramă, sub formă de biografie spirituală, a destinului lui August Strindberg marele dramaturg suedez.
August Strindberg (n. 22 ianuarie 1849 – d. 14 mai 1912) a fost un mare dramaturg suedez. Teatrul său, prin originalitatea personajelor, a constituit o influență importantă în literatura universală a secolului al XX-lea. În prefața piesei de teatru Domnișoara Iulia, Strindberg își prezintă „sufletele” (personajele) ca fiind „conglomerate, făcute din stadii trecute sau prezente ale civilizației, fragmente de umanitate, toate strânse la un loc, așa cum este ființa umană”. Strindberg spune mai departe despre personajele sale că a oferit posibilitatea „celui slab să repete cuvintele celui puternic” și a lăsat „diferite suflete să accepte sugestii, unul de la celălalt”.
Proiectul pune în rama cercetării și mijloacelor artistice o temă încă insuficient reflectată a zilelor noastre – destinele multiple, metempsihoza, existențele paralele. Acțiunea se ridică pe vorbele lui Strindberg “sufăr pentru greșeli neștiute dintr-un trecut anterior” și poartă personajul principal prin diferite perioade istorice, începând cu Egiptul antic.
Într-un secol al interferențelor și preocupării pentru depăsirea limitelor de mentalitate dar și artistice, se urmăreste studiul și lucrul la un SPECTACOL PE O TEMĂ TABU, TEMA REVENIRII, A REINCARNĂRII SUFLETULUI UMAN, dar care totuși are bază în viața și opera unui mare dramaturg ca plecare pentru cercetarea de noi mijloace artistice teatrale.
Astfel ea devine în primul rând o efervescentă temă de studiu actoricesc; găsirea instrumentelor cu care actorul să se apropie de posibilitatea asumării și susținerii unui personaj cu multiple destine.
Recomand cu mare căldură! 10 stele!
**********